România este prezentă pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO cu Ritualul Călușului (inclus la 25 noiembrie 2005[8]), Doina (2 octombrie 2009), Ceramica de Horezu (3-7 decembrie 2012), Scoarțele Oltenești (1 decembrie 2016), Cămașa cu altiță (1 decembrie 2022).
În legătură cu „Cămașa cu altiță” aflăm următoarele de la două cercetătoare în etnografie și folclor, doamnele Dr. Doina Ișfănoni – etnolog la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” din București și Dr. Georgeta Roșu, director al Direcţiei Muzeografie, București:
Ce este cămașa cu altiță?
• piesă de bază a costumului popular femeiesc de sărbătoare;
• Cămașa femeiască de tip carpatic: încrețită în jurul gâtului pe bentiță și cu repartiția ornamentelor potrivit tradiției: pe piept, pe altiță, de-a lungul mânecii, iar lățimile de pânză sunt încrețite în jurul gâtului;
• Altița: „partea mânecii de pe umerii cămășilor femeiești (...), când e brodată cu cusături” (Dicționarul Academiei, 1907), „broderie lată, făcută cu arnici sau cu mătase pe umerii iilor” (Dicționarul explicativ al limbii române, 1958); lat. altitia provine din lat. altus-a-um, adj. = „înalt”
• Modul de confecționare și structura: cămașa cu altiță se confecționează din mai multe bucăți dreptunghiulare de pânză: una pentru piept, una pentru spate și două pentru mâneci. La cămășile vechi, altița era croită separat, fiind o bucată de pânză de cca 20 cm lungime, măsurată în funcție de lungimea mâinii femeii. Mâneca propriu-zisă se prinde de altiță prin intermediul încrețului – un registru de cusătură care are rolul de a aduce la aceeași dimensiune mâneca, cu altița, încrețind la propriu pânza mânecii. Cămașa astfel confecționată se numește „cămașă cu altiță separată și încreț funcțional”. În prezent, mâneca cămășii cu altiță este lucrată de la guler până la manșetă din aceeași bucată de pânză, altița păstrându-și locul ei, pe umăr. La final toate părțile constitutive ale cămășii se încrețesc în jurul gâtului pe un fir de ață („brezărău”), prin cusături decorative pe muchia crețurilor („creț” sau „sârb”) sau prin fixare sub o bentiță îngustă numită „guler”.
• Compoziția decorativă: Dispunerea motivelor urmărește întotdeauna o geometrie liniară, unitar ordonată în registre orizontale și verticale. Pornind de la umăr în jos, se desfășoară o structură tripartită formată din altiță, încreț și râuri; pe piept și pe spate sunt lucrate alte două sau patru registre verticale (sau „râuri”) pentru a sublinia liniile de croi ale piesei și a flanca gura cămășii. În cadrul fiecărui segment, motivele se repetă ritmic, în registre orizontale și verticale, impunând vizual silueta femeii. Ornamentele principale sunt motivele geometrice, care sunt cele mai vechi sau/și cele florale, mai noi.
Care este rolul cămășii cu altiță?
În trecut, transmitea informații despre: priceperea și talentul femeii care lucrează, starea materială și poziția socială a purtătoarei, statutul civil și vârsta, statutul ceremonial (cămașă de mireasă, cămașă de soacră, cămașă de doliu, cămașă de deochi ș.a.);
Astăzi, are mai ales valoare estetică, identitară, culturală.
Prestigiul social şi cultural de care s-au bucurat în comunităţile tradiţionale cămășile cu altiță le asigură şi astăzi un statut special, beneficiind de o atenţie deosebită în toate mediile: familie, şcoală, învăţământ vocaţional şi universitar. În ultimele decenii, în România au fost iniţiate acţiuni de revigorare a competențelor de confecționare a cămășii cu altiță. La sate, pe lângă formele tradiţionale de confecţionare, au apărut asociaţii familiale şi ONG-uri interesate de transmiterea artei cămășii cu altiță În mediul urban s-au constituit reuniuni lucrative de tipul șezătorilor de altă dată în cadrul cărora femei de toate vârsele și profesiile, iubitoare ale costumului popular, învață să confecționeze cămașa cu altiță. Indiferent de mediul în care sunt lucrate, rural sau urban, cămășile cu altiță menţin activă memoria socială contribuind la promovarea patrimoniului cultural imaterial.
