În urmă cu câţiva ani, binecunoscutul eminescolog Dan Toma Dulciu scria pentru prima dată despre „peniţele Eminescu”, într-un articol însoţit, printre altele, şi de o imagine reprezentând cererea de patent depusă de producători. Potrivit autorului, aceasta constituie „prima marcă de comerț „Eminescu”, înregistrată de Iancu Şaraga şi Sigmund Schwartz, pentru comercializarea penițelor Eminescu. Conform Jurnalului 7277/1914, se acordă dreptul de a se folosi numele poetului pentru „penițe patent Eminescu”, marcă reîntabulată la OSIM, în anul 1932”[1].
Recent, pe o reţea de socializare, a fost scoasă la vânzare o cutie cu câteva „peniţe Eminescu”, prilej cu care au fost postate mai multe fotografii, atât cu ambalajul, cât şi cu peniţele aferente.
Aşa cum se poate constata din imaginea publicată în articolul domnului Dan Toma Dulciu, potrivit Procesului Verbal întocmit cu ocazia solicitării cererii de patent rezultă că „Astă-zi, 28 noiembrie 1914, s'a presentat Dlor Iancu Şaraga şi Sigmund Schwartz, cerând cu petiţia înreg. la N. 12215/914, întăbularea presentei mărci de fabrică. În consecinţă, conform Jurnalului N. 7277/914, s'a alipit un exemplar în registrul respectiv la fila N. 205/1”.
Iancu Şaraga, născut în 1876, în binecunoscuta familie de librari (tatăl său, Natan, fiind văr primar cu fraţii Samoil, Elias şi Aizic Şaraga), a urmat calea înaintaşilor, intrând de foarte tânăr să înveţe profesiunea în librăria „Fraţii Şaraga“ din Iaşi. În 1894 acesta a plecat la Bucureşti, pentru a conduce alături de Aizic, cel mai tânăr dintre fraţii Şaraga, sucursala din Capitală a Librăriei „Şaraga”, librărie situată pe strada Fântânei, aproape de Liceul „Sf. Sava”.
Ionel NOVAC: DIN NOU DESPRE „PENIȚELE EMINESCU”
Expirat