Semnalarea unei cărţi despre Exilul Românesc

În situaţia de azi, în care aproape o treime din populaţia României a părăsit ţara, se cere imperios un studiu obiectiv despre Cauzele, şi mai ales despre Consecinţele, plecărilor şi ale de-popularii ţării.

Încep cu o mărturisire. Când am ajuns în lagărul de refugiaţi de la Traiskirchen de lângă Viena în octombrie 1968 m-a impresionat diversitatea refugiaţilor şi poveştile multora dintre ei. Cele mai multe erau dramatice şi unele erau de-a dreptul șocante. Atunci m-am gândit că ar trebui scrisă o carte cu dramele multora dintre refugiaţi. Numai cine a trecut prin furcile caudine ale exilului cunoaşte iadul prin care treci înainte de a ieşi la liman. Altfel, când trebuie să lupţi în fiecare zi pentru asigurarea existenţei, nu te mai gândeşti la scris cărţi. În plus, o asemenea sarcină echivalează cu un studiu enciclopedic care îţi cere timp, persistenta şi responsabilitate.

D-na profesoară Anca Stângaciu, conferentiar şi cercetător la Universitatea din Cluj-Napoca, a făcut acest lucru în cartea „Dialoguri esenţiale din exil”, carte publicată de editura Polirom, 2025. Volumul este impresionant, are 438 de pagini şi cuprinde interviuri ample cu zece persoane plecate în exil în perioade diferite. Iată lista alfabetică a celor intervievaţi: Mihai Băbeanu, PS Episcop Cristian Crişan, Nicholas Dima, Ion Dumitru, Pia Fărcăşanu Bader, Alexandru Herlea, Mihai Neagu, Ingrid Popa Fotino, Dinu Zamfirescu şi Livio Zanolini. Menţionez însă ca fiind o carte de referinţă nu se citeşte uşor; de fapt cartea trebue studiată mai degrabă decât lecturată.

Subliniez totodată că d-na Stângaciu a abordat subiectul cu toată rigoarea unui om de ştiinţă şi după ani de muncă asiduă l-a dus la bun sfârşit. Autoarea a abordat doar problema vechiului exil politic. Este un foarte bun început! În opinia mea trebuie abordată însă cu aceiaşi rigoare şi problema emigrării economice de după 1989. Recuperarea istorică a exilului politic este o datorie de onoare; recuperarea emigrării economice este însă vitală pentru viitorul ţării.

***
Am cunoscut mai multe din personalităţile menţionate în cartea d-nei Stângaciu şi i-am cunoscut personal pe unii din cei intervievaţi. Pe Alexandru Herlea l-am întâlnit şi la Bucureşti şi la Washington unde i-am luat un interviu pentru Vocea Americii. Comunicăm deseori şi ne respectăm reciproc. I-am întâlnit la New York şi pe soţii Fotino. Amintirile d-nei Ingrid Popa-Fotino din trecerea familiei prin Iugoslavia m-au șocat şi m-am gândit de multe ori că trebuiau așternute pe hârtie. D-sa, azi o profesoară în vârstă şi cu un suflet nobil, a ajuns în exil împreună cu părinţii când avea doar de 9 ani. Relatările d-sale din lagărele şi închisorile iugoslave sunt de-a dreptul dramatice. Am cunoscut-o personal prin anii ’70 la întunirile românilor exilaţi din New York. I-am cunoscut deasemenea părinţii, iar cu domnul Ervin Popa discutam deseori despre reorganizarea exilului.

Revenind la subiectul acestei semnalări, mai ales în contextul confuz care domneşte azi în ţară, trebuie făcută o precizare referitoare la termenii de exil, refugiu, emigrare, şi mai recent... diaspora. Nu poţi să pui toate aceste noţiuni într-o singură categorie aşa cum se întâmplă în prezent în România.

Imaginaţi-vă un tânăr student arestat în 1954 care a executat 10 ani de închisoare politică şi care ulterior a reuşit să emigreze în America. Şi imaginaţi-vă un individ de la vârful partidului comunist care, după ce şi-a făcut „datoria,” (datoria faţă de partid), a emigrat în Israel. Mă refer concret la fratele meu Ion Dima şi la colonelul de securitate Ştefan Coler. Primul a fost condamanat la 20 de ani şi a ajuns la închisoarea din Aiud; al doilea a fost directorul închisorii din Aiud. După logica celor de la guvernare, ambii sunt în egală măsură membri ai diasporei, încadraţi în categoria „romanii de pretutindeni”.

S-a falsificat şi chiar s-a abandonat istoria; Ni se ataca eroii şi identitatea; Şi acum ni se perverteşte şi limba. Schimbi conotaţia unui cuvânt, alterezi percepţia publică, şi schimbi istoria...

***

Volumul de versuri al autoarei Georgeta Blendea are aliura unei adevărate epopei, în care clasicismul gustului pentru personaje istorice de legendă și eroi naționali, precum și pentru valorile culturale naționale fundamentale se îmbină armonios cu lirica romantică a unei povești de dragoste monumentale naționale, cea dintre o Prințesă, devenită Regina României, și cinstitul, discretul și arhaicul, dar, totodată, nobilul popor român, și a sa mentalitate unicat în lume.

Autoarea Georgeta Blendea nu numai că descrie strălucit adevărul istoric al unei pagini importante din istoria României, dar întreagă colecție de considerații de excepție la adresa poporului român este revelată prin ochii Regine Maria a României, cu a cărei privire valorizantă se identifica și se îngână mistico-istoric și simțirea autoarei Georgeta Blendea.

Povestea de dragoste dintre Regina Maria și poporul român, cu toate tainele și subtilitățile lui sufletești și spirituale, ies cu mult din cadrul strâmt al unui adevăr strict istoric și întră într-o istorie alternativă cu mult mai voloroasă decât istoria propriu-zisă, astfel că frumusețea sufletului românesc nu numai că întoarce la propriu o pagină importantă din istorie, dar istoria seacă și obiectivă este răsturnată, ca importanță și frumusețe, de o poveste de dragoste nemaiauzită, o poveste de dragoste dintre noblețea unei aristocrate din Germania și sufletul unui țăran, țăranului român, răsturnând cursul meschin și tragic al istoriei.

Întâlnirea fertilă dintre noblețea aristocratică a Reginei Maria și noblețea extrem de simplă a țăranului român este surprinsă strălucit de autoarea Georgeta Blendea, revelandu-se trăsăturile de caracter și chiar temperamentul structurii personalității Reginei Maria, o fire hipersensibilă, o scriitoare pasionată, o călătoare neobosită pe meleagurile românești, o Regina îndrăgostită de evlavia poporului român și cucerită de valorile sale tradiționale, sfințenia natională de odinioară.

Asistăm la o înfrângere a imperialismului occidental și a gustului pentru măreție, lux și opulență, inerente în inima unei Regine, în fața frumuseții simple și discrete a sufletului românesc autentic, în spatele căruia nu se află doar valori tradiționale naționale, dar, precum le-a valorizat cel mai cunoscut român la Paris, Constantin Brâncuși, aceste valori autentice românești se bucură de o anvergură internațională și universală.

Ca dovadă a acestui succes nesperat internațional al sufletului românesc stau nu numai impresiile extraordinare ale Prințului de Wales, devenit Regele Charles al III-lea al Angliei, dar și sutele de mii, poate milioanele de străini care ne-au vizitat țara și care au descoperit acel “ceva” al României și al românilor, unic în Europa și în lume.

Astfel, asistăm, în fond, la o înfrângere a Imperialismului considerat infailibil, la o inversiune a legilor firii și la o răsturnare a legilor culturii și civilizațiilor, când nu țăranul român face o reverență capului încoronat al Reginei României, dar însăși o Regina se înclină în față măreției discrete, în fața forței spirituale blânde și smerite a sufletului extraordinar românesc.

Mirela-Ioana Borchin (din 2017, Dorcescu) este cunoscută în lumea academică timișoreană ca specialist de prim rang în lingvistică și în prag matică, dar și ca semiotician de anvergură națională, hermeneut și prozator. Calitatea talantului și a muncii ei au recomandat-o pentru o carieră universitară. Și-a finalizat studiile universitare ca șefă de promoție, cu media anilor de studiu și a examenului de licență 10 (zece), obținând o diplomă de licență de merit, cu specializarea: profesor de limba și literatura română – profesor de limba și literatura engleză.

Până acum, la 37 de ani de la absolvirea facultății, s-a bucurat de succes și în domeniul pedagogic, pe care l-a slujit la standarde academice din 1990, fără nicio sincopă (după ce a funcționat doi ani la Deta ca profesor stagiar de limba română), dar și în cel al creației, în care s-a manifestat în ultimii 15 ani, mai cu seamă în ultimul deceniu, de când l-a cunoscut pe Eugen Dorcescu și s-a implicat, alături de acesta, în ceea ce dumnealui consideră a fi „marea literatură”.

Puțini știu că Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu a introdus și dezvoltat la Timișoara semiotica drept disciplină didactică, din 2002, continuând osârdia lui Ivan Evseev, și a deschis calea pragmaticii, cam tot de atunci, cu prelegeri, într-un masterat de Analiza discursului, apoi în cel de Tendințe actuale în studiul limbii române, și cu publicații foarte inte re sante, ce i-au lărgit considerabil sfera preocupărilor științifice. Prin cer ce tările sale, îndeosebi prin teza de doctorat, a avut o contribuție în semnată în argumentarea necesității de a se recunoaște în sintaxa românească predicatul verbal compus, fiind citată pentru aceasta în ultima ediție a Gramaticii Academiei (2005), mai mult decât oricare alt grămătic timișorean. A sacrificat timp pentru lecturi de specialitate dintre cele mai dificile, mai cu seamă în anii tinereții, care au trecut în goană pentru ea. Citea mereu, elabora materiale, caiete de seminar, cursuri, lucra până la extenuare pentru ca informația să ajungă mai eficient la studenți, deprinderile de analiză să li se formeze mai ușor, în general, pentru ca ei să se afirme cât mai repede și să-și ia un zbor cât mai sigur spre înalt. Tot cu gândul la cei pe care îi învață, n-a uitat o clipă de cei care au învățat-o pe ea. Și-a dedicat teza de doctorat, intitulată Expresia verbală a modalității și coordonată de Profesorul G.I. Tohăneanu, dascălilor ei, cărora le rezervă, an de an, primul curs de lingvistică: Școala lingvistică timișoreană. Și-a făcut mereu o datorie de onoare din a reprezenta această școală, a vegheat la continuitatea dintre generații, la solidaritatea corpului didactic și a studenților, s-a dedicat bunului mers al facultății și al UVT ului, ocupând importante funcții administrative (prodecan, șef de catedră, director de departament), a fost inclusiv „senator de Litere” în Senatul Universității. Este apreciată de mulți studenți și iubită mai ales de cei ce au continuat colaborarea cu ea și după absolvire – în special de colegii săi mai tineri, dintre care unii îi sunt acum șefi. De aceea, se simte ca acasă în Universitate și... invers. Acasă este ca la Universitate, îndeosebi atunci când se întâlnește cu cei din Școala de literatură „Eugen Dorcescu-80”, pe care ea a înființat-o. Și a avut mână bună. Are intuiția lucrurilor durabile, înfloritoare: a organizat un colocviu „G.I. Tohăneanu”, în 2008, din activitatea căruia s-au ivit volume de referință în filologie, a pus bazele CICCRE-ului, ajuns la a XIII-a ediție, cu un număr record de participanți din țară și din străinătate și cu strălucite contribuții la dezvoltarea comunicării între romaniști, pe teme dintre cele mai ingenioase, după cum stau mărturie tomurile revistei de talie internațională „Questiones Romanicae”.

Cărțile semnate de scriitoarea Anișoara Laura Mustețiu continuă să atragă atenția publicului internațional și să își consolideze prezența în cele mai respectate spații literare din lume. În ultimele luni, aceste lucrări, scrise în limba română, engleză și germană, au fost incluse în selecțiile unor librării de prestigiu precum Harvard Book Store (Cambridge), Hatchards (Londra), Barnes & Noble (SUA), Agapea (Spania), IBS (Italia) și, cel mai recent, în cadrul celei mai mari rețele de librării din Suedia – Akademibokhandeln, un reper cultural suedez.
Akademibokhandeln este cel mai important lanț de librării din Suedia, cu peste 90 de locații fizice și o prezență online remarcabilă. Instituția se remarcă printr-o selecție editorială vastă, acoperind domenii literare, educaționale și artistice, și prin organizarea de evenimente dedicate promovării lecturii și dialogului cultural. Este un punct de întâlnire pentru cititorii din toată țara, dar și un simbol al excelenței editoriale nordice.
Acces la cititori globali prin librării de prestigiu
Prezența lucrărilor autoarei române în aceste librării emblematice reprezintă o confirmare a valorii literare a operei scrise și a universalității temelor abordate. Librării precum, Harvard Book Store, un spațiu consacrat gândirii academice și literaturii contemporane, Hatchards, cea mai veche librărie britanică cu tradiție regală, și Barnes & Noble, liderul pieței de carte din Statele Unite au integrat titlurile scriitoarei Anișoara Laura Mustețiu în selecțiile lor, contribuind astfel la promovarea unui discurs artistic profund și sensibil în fața unui public internațional.
Importanța acestei recunoașteri
Într-o epocă în care literatura transcende barierele geografice, includerea în librării de elită constituie o validare a vocii sale distincte și a capacității autoarei de a comunica emoții și reflecții universale.
Această realizare constituie nu doar o recunoaștere a valorii artistice individuale, ci și un moment de includere a identității culturale românești în cadrul dialogului literar universal. Operele scriitoarei oferă cititorilor internaționali o perspectivă profundă asupra sensibilității artistice românești contemporane, devenind o legătură autentică între patrimoniul nostru cultural și lumea largă.

Cărțile scriitoarei se pot comanda la librăriile Akademibokhandeln din Suedia  sau de pe website-ul autoarei.