Luna decembrie aduce cu sine un val de sentimente adânci și nostalgice, iar pentru mine, în primul rând, înseamnă dor. Un dor plin de amintiri ale copilăriei, atunci când iernile erau cu totul altfel și magia Crăciunului se simțea în fiecare colț al casei. Îmi amintesc cu drag de vremurile când părinții mei tăiau porcul la bunicii mei din Fero, un mic cartier din minunatul oraș Petrila, din județul Hunedoara, care astăzi numai există.
Dorul mă poartă către aroma inconfundabilă a cozonacului unguresc "Baigli", cu umplutură de nucă sau mac pe care tatăl meu îl pregătea cu măiestrie. Îmi amintesc de momentele în care împodobeam bradul de Crăciun împreună cu sora mea, Magdi. Chiar dacă nu aveam prea multe globuri, bradul era decorat cu mere, biscuiți, bomboane, iar la final, pentru a imita zăpada, puneam fâșii subțiri de vată pe toate ramurile. Atmosfera era plină de bucurie și simțeam căldura familiei în fiecare gest.
Dorul mă poartă către prăjiturile delicioase ale mamei mele, de la "Prăjitura Kati cu foaie sfărâmată" la "Prăjitura Televizor" și "Prăjitura cu foi de bulion și cremă de griș și magiun de prune (Silvoiță)", precum și cornulețele cu nucă sau dulceață. Îmi este dor de aromele îmbietoare ale supelor cu găluște, de gustul răciturilor și de sarmalele de altădată, toate pregătite cu multă dragoste de către mama mea.
Îmi este dor de săniușul pe dealurile din Petrila, micul orășel în care am crescut, în cartierul 8 Martie.
În contrast, Crăciunul de azi pare să-și fi pierdut simplitatea, să fie dominat de comercial și de grabă. A devenit o cursă după cadouri și ornamente sclipitoare pentru casă, iar acea esență autentică, spiritul cald al sărbătorii, parcă s-a diluat în agitația cotidiană.
Ecaterina Cîmpean - Din Amintiri de Crăciun: Nostalgii și Magie în Lumina Prezentului
Expirat