Călător în timp şi spaţiu
Pe malul mării, în jocul lin al razelor lunii,
Când noaptea-şi revarsă tainele pe pământ,
Simt cum sunt Doamne, în calea luminii
Un praf de nisip, un grăunte de gând!
Aflat în zbor, între albastru şi imensitate
Uimit, nu ştii ce să alegi de eşti întrebat:
Marea ca o certitudine, ce-ţi e aproape
Ori cerul plin de taine, misterios, îndepărtat?
Ah! cum te gândesc şi cum te trăiesc
Doamne cu mintea aţipită şi inima trează,
Doar Tu puteai să învecinezi împărătesc
Val pieritor de mare şi munte ce durează!
O vreme, pe muntele înmiresmat, Olimp
Sălăşuit-au zeişori mulţi, cu stăpânul lor, Zeu
Dar s-a primit un sfânt mersaj după un timp
Şi lumea a înţeles că Tu Eşti Unic Dumnezeu
Şi ţi-a zidit piatră cu piatră lăcaş sfânt,
În Ţara norilor, loc de închinare şi slavă,
Meteora, să n-o întreacă alta pe Pământ
În neprihănire, rugă şi vrednicie bravă.
Aici mi-am îndoit eu cu credinţă şi smerenie
Genunchii, iar fruntea spre cer am înălţat
Azi spre amurg, la slăvitoarea vecernie
Vibrând, în arome de mirt şi de cuget curat.
Soră cu Marea Lavră din Athos, cu Sihăstria,
Lăcaşuri sfinte în care rugile nu contenesc
Ca în strămoşeştile mânăstiri din România
Am simţit că mă hrănesc cu duh, dumnezeiesc.
Poate ruga fierbinte pe loc mi-a deschis
Spre înţelesuri profunde, o nouă cale
Şi accesul meu de graţie, spre necuprins
E cadoul fabulos, e darul măriei Tale!
