Abstract: Evenimentele desfăşurate în cadrul „Anului omagial Ştefan cel Mare şi Sfânt - 2004”, dau respectul cuvenit împlinirii a unei jumătăţi de mileniu de la trecerea în nefiinţă a marelui voievod. După o domnie de 47 de ani, 2 luni şi trei săptămâni, cel mai eminent conducător al Moldovei se stinge din viaţă la data de 2 iulie 1504. Acesta, pe lângă măreţele sale fapte războinice care au dus la consolidarea statului pe care îl conducea, a încurajat dezvoltarea culturii, a artelor, a arhitecturii, devenind ctitor a peste 44 de lăcaşuri de cult, fiind întrecut doar de Neagoe Basarab (46), după cum ne informează cronicarul Grigore Ureche. A mai construit cetăţi, fortificaţii de apărare, case domneşti şi a făcut importante donaţii unor lăcaşe de cult din afara perimetrului naţional. A contribuit la emanciparea condiţiilor de trai a supuşilor săi, câştigând respectul şi iubirea acestora.

Cuvinte cheie: Ştefan cel Mare, Moldova, ctitor, arhitectură.

1. INTRODUCERE

Ştefan cel Mare a ajuns la conducerea Moldovei la data de 14 aprilie 1457, într-o perioada destul de tulbure, în urma înlăturării de la domnie a lui Petru Aron, cel care închinase ţara cotropitorilor turci prin acceptarea plăţii tributului către Poartă. Integritatea şi supravieţuirea ţării era ameninţată atât pe plan intern, prin dezbinările şi rivalităţile marii boierimi, cât şi pe plan extern prin lupta impusă de puterile vecine - Polonia, Ungaria şi Sublima Poarta - pentru dominaţie asupra Moldovei şi stăpânirii zonei Mării Negre. De asemenea trebuiau stopate incursiunile popoarelor barbare, venite din est, care ameninţau tot mai des stabilitatea ţării.

Moldova, pentru a fi recunoscută şi aliniată celelalte ţări civilizate ale Europei, trebuia să dovedescă că este în stare să îşi consolodeze poziţia ca stat, să îşi păstreze independenţa şi să se integreze în sistemul valorilor europene. Pentru noul domn, devenea imperios, să-şi concentreze atenţia asupra unor obiective precum, modernizarea şi învigorarea ţării, crearea unei armate puternice, dezvoltarea economiei, a comerţului, îmbunătăţirea relaţiilor diplomatice şi construirea unor alianţe durabile cu cât mai multe state. De asemenea, voievodul Ştefan cel Mare, a pus un accent deosebit pe dezvoltarea culturii, arhitecturii şi artelor (încurajând în special pictura religioasă). Istoriografia a deţinut un rol important, în aceea vreme fiind scrise importante istorii ale Moldovei (Cronicile de la Putna şi Bistriţa).

EDITURA SIONO
JOI 25 MAI , ORA 17:30
LA  CAFENAUA LITERARĂ DIN CADRUL TÂRGULUI DE CARTE BOOKFEST
 
Mulțumim Lui Dumnezeu și editurii Siono din București care mi-a publicat romanul „Descântec de dragoste” a cărui lansare va avea loc joi 25 MAI 2023, ora 17:30 la Cafeneaua Literară,  în cadrului Târgului de carte Bookfest, lângă Piața Presei, care nu mai este liberă, este vândută demult. Și care îi produce poporului român un rău imens.

Romanul „Descântec de dragoste” a apărut acum două luni, timp în care am fost întrebat de cititorii care mă cunosc cum pot să intre în posesia romanului. Câțiva mi-au spus că sunt „un scriitor celebru” (m-am mirat?), alții mi-au spus că la valoarea mea „de ce sunt atât de puțin cunoscut?”. Că merit mult mai mult, merit să fiu promovat, să fiu cunoscut. (Întrebați Conducerea Uniunii Scriitorilor!).  Au fost și cititori  care mi-au cerut să le dau un „fragment” din roman. Le-am dăruit.  Mi-au spus că au fost încântați și că vor  cumpăra romanul. Au fost și cititori care  mi-au citit mai multe romane și care mi-au spus că abia așteaptă să intre în posesia romanului.

Câteva cuvinte despre roman:
E un roman de dragoste, un roman de dragoste nebună. Este în același timp și un roman oriental, încărcat de farmecul Orientului, de lumina și de vraja selenară a „altei lumi”, a unei lumi fantastice. E povestea spirtului uman, plină de vrajă, văzut în aventura și drama căutării de sine și a căutării Absolutului... Este și un roman filozofic și metafizic, pentru că deschide orizonturi nebănuite încercând să răspundă marilor întrebări ale existenței, ale devenirii. Cititorul se rătăcește într-o istorie și într-o geografie fascinantă a Misterelor. Este și un roman mitologic, miticul irumpe subtil din straturile profunde ale subconștientului colectiv la tot pasul. Cineva mi-a spus că romanul acesta aduce a Mircea Eliade. Romanul se citește pe nerăsuflate, nu se mai lasă din mână.

„Palatul Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale și personalități din lumea constructorilor”, de prof. ing. Nicolae NOICA, membru de onoare al Academiei Române

Cu un Cuvânt introductiv semnat de către academicianul Mugur Isărescu, guvernator al Băncii Naționale a României, volumul „Palatul Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale și personalități din lumea constructorilor”, apărut în anul 2014, la Editura Vremea, scoate la lumină, din zestrea arhivelor românești, date concrete, semnificative, despre o altă construcție emblematică a Bucureștilor de ieri și de azi, cu rol pedagogic fundamental, situată în Piața Romană, edificiu unde s-au format generații și generații de economiști români și străini.

Clădire monumentală, cu „un loc binemeritat în constelația palatelor bucureștene ce au făcut faima «Micului Paris»”, după cum scrie M. Isărescu, Palatul Academiei de Studii Economice din prezent i-a atras atenția profesorului ing. Nicolae Noica, care, în stilul său specific de explorator deosebit de activ și învederat al universului documentelor vechi, și-a demonstrat, și prin acest volum, atât dubla sa calitate de istoric al construcțiilor și specialist tehnic, cât și cea scriitoricească, de autor preocupat, în mod constant, de alcătuirea unor adevărate lecții de arta construcțiilor civile și, deopotrivă, prilejuri de meditație în raport cu marile lucrări publice ale trecutului, din București și din țară.

Autor al unor volume unicat din domeniul istoriei construcțiilor românești, dintre care amintim doar câteva, anume: „Lucrări publice din vremea lui Carol I”, „Emil Prager - un model”, „Liviu Ciulley - un reper”, „Ministerul Lucrărilor Publice 150 de ani”, „Lucrări publice în vremea Regelui Ferdinand”, „Palatul Universității din București și personalități din lumea constructorilor”, „Ateneul Român și constructorii săi” ș.a. Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române, a plecat în redactarea cărții despre Palatul fostei Academii de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București, de la un text al prof. Ion Răducanu, rector al instituției, text publicat în nr. 3/1934 al Revistei „Boabe de grâu”, din care cităm un scurt fragment, și anume: „În fața acestei realități istorice, semnificația unei școli de cultură superioară economică, cu studii speciale în România, este de o netăgăduită importanță”. De fapt, autorul își începe atât „Argumentul”, cât și cele două capitole ale volumului, cu câte un citat semnat de o personalitate aparte. Dacă, în deschidere, îl amintește pe prof. Răducanu, capitolul întâi, intitulat „Istoria unui palat”, are drept suport un motto din Spiru Haret („Cultul trecutului este una din virtuțile cardinale ale unui popor.”), iar cel de-al doilea - „Personalități din lumea constructorilor” -, unul aparținând lui Lucian Blaga („După aer, istoria națională este cea de-a doua realitate fără de care nu am putea trăi.”).

O moștenire inedită, care îmbogățește patrimoniul cultural al românilor din Serbia, a văzut de curând lumina zilei. Ne referim la volumul „Lira bobocilor”, o culegere de cântece populare românești din Satu Nou, realizată de Radu Flora încă la mijlocul secolului trecut.

„Lira bobocilor” a apărut sub egida Editurii Societății de Limba Română din Voivodina – Republica Serbia și aparține bunurilor culturale care prind viață în anul când marcăm câteva evenimente deosebit de importante pentru istoria noastră culturală, și anume: un secol de la nașterea lui Radu Flora și Vasko Popa, șapte decenii și jumătate de la fondarea Revistei Lumina și șase decenii de activitate rodnică și continuă a Societății de Limba Română. Beneficiem de această avuție grație moștenitorilor omului de știință Radu Flora, domniilor lor Steluța Mulić și Viorel Flora, precum și a actualei conduceri a Societății de Limba Română.

În dicționarul limbii române cuvântul lira/liră este însoțit de mai multe sensuri. În cazul nostru, adică atunci când vrem să ne apropiem de „Lira bobocilor”, găsim un înțeles unic, acesta fiind cântecul bobocilor, adică al locuitorilor din Satu Nou. E un cântec străvechi, încărcat de miresmele timpului și, totuși, atât de nou pentru noi și vremurile noastre. Este împletit din doruri stinse și nestinse, din rugăciuni și blesteme, din trăiri și tresăriri, toate adunate în sufletul omului din popor, care s-au revărsat în văzul lumii atunci când și-au găsit făgașul prielnic. Cântăreții populari și-au purtat cântecele cu ei și le-au spus lumii în diferite situații și moduri. Unele dintre ele s-au transformat în cuvinte scrise și apoi în moșteniri, dar, desigur, cele mai multe au pierit odată cu cei plecați în lumea fără dor.