A fost odată ca niciodată, într-un mic colț de lume, un regat numit Regatul Șahului. În acest regat trăiau piesele de șah, fiecare având o personalitate și un scop bine definit în ierarhia regatului.
Regele era un monarh înțelept și puternic, așezat pe tronul său, în mijlocul tablei de șah. Regina îi era alături, la fel de înțeleaptă și influentă ca și el. Ei erau cei mai importanți jucători în această poveste.
Călăreții erau cei mai viteji și agili luptători din regat. Erau cunoscuți pentru săriturile lor neașteptate și abilitatea de a ajunge rapid în cele mai îndepărtate colțuri ale regatului.
Turnurile erau piese puternice și solide, care stăteau în colțurile tablei de șah și vegheau asupra regatului. Se puteau deplasa în linie dreaptă, înainte și înapoi, și puteau face loviturile cele mai devastatoare.
Pionii, cei mai mici și mai numeroși, erau cei care formau linia de apărare a regatului. Inițial, ei puteau avansa doar cu un singur pas, dar dacă reușeau să ajungă în capătul opus al tablei, puteau fi promovați în orice piesă doresc.
Într-o zi, în Regatul Șahului, a izbucnit o ceartă între un pion și un călăreț. Pionul se simțea nedreptățit și dorea să aibă aceleași privilegii ca și călărețul. Călărețul considera că el era de o importanță mai mare și nu ar trebui să își împartă abilitățile cu pionii.
Regatul Șahului - Poveste scrisă de Ecaterina Cîmpean
Expirat