
ARTA PURĂ - POEZIA CREȘTIN-ORTODOXĂ
(partea a I-a)
„Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor,
precum soarele soarbe un nour din marea de azur.”
(Mihai EMINESCU)
POEZIA CREȘTIN-ORTODOXĂ DACOROMÂNĂ ESTE ARTA PURĂ PRIN EXCELENȚĂ!
Poezia ca Artă pură, de esență religioasă, respectiv creștin ortodoxă are o dimensiune pancosmică și pancalică, astfel că, frumusețea creației lirice tinde către o destinație liturgică.
POEZIA pură, cea religioasă, creștin-ortodoxă are Muntele, Marea, Fluviul, Râul, Soarele, Cerul, Stelele, Pământul, Iarba, Codrul, trilurile suave ale Ciocârliei, Privighetorii, Mierlei, Rândunicii, Turturelei, Cucului, Calofirului, are mireasma Florilor, înțelepciunea Albinelor, are Curcubeul Păunului și Aurora boreală, are deci, toate evidențele ca podoabe regale ale ei!
Geniul POEZIEI religioase, creștin-ortodoxe dacoromâne consființește pe marele Sacerdot al graiului străbun, care purifică lumina diafană a creației sale cu strălucirile gândului său patristic.
„Gândul patristic este înmiresmat de florile, plaiurile, de gurile de rai și de foșnetul codrilor țării sale, este purtat de zumzetul albinelor harnice, prin ciripitul păsărilor cerului, „de care nimeni nu se îngrijește”, spre a sădi în suflete adevăruri nemuritoare: încredere, bucurie, pace, statornicie în muncă, în adevăr, în frumos, în iubire și săvârșirea a toată fapta cea bună.” (Mihail Diaconescu, Discursuri, Ed. Magic Print, Onești-2018, p. 99)
POEZIA pură este chip, crez, icoană, mărturisire, jertfă, mesaj, manifest, omagiu, evocare!
IARNA CUVINTELOR
„Mi-e frig de cuvintele tale/ ca de-o iarnă a trupului meu./ Anotimpul polar, troienit de vocale,/ îl simt dureros de mereu.// Vorbești - și mi-e ger de consoane,/ ca-n zăpezi mă cufund, înlemnit./ De tăcerile tale virane/ mi-e gol ca de-un șes viscolit.// Și-n marele-ngheț din cuvinte/ pătruns de iernaticul vid,/ aștept o silabă fierbinte/ s-o beau ca pe-un sânge torid.” (Andrei Ciurunga, Vinovat pentru aceste cuvinte, Ed. Cartea Românească, 1972)
Poezia pură prin viziunea sa lirico-filosofico-teologică este o admirabilă Călătorie spre zei!
Cuvintele trebuiesc alese cu grijă scerdotală și potrivite graiului viu al frumuseții vieții lor!
Cuvintele sunt Altarul în care gândurile se aduc jertfă curată slujind și slăvind CUVÂNTUL!
Poezia pură este un zbor diafan în cuprinderea arhitecturii cerului ei simplu și profund!
Poezii religioase inedite culese de tatăl meu, Ioan-Oanea RUSU (Melania RUSU-CARAGIOIU)