Ah, ce frumoase sunteți, dulci fete din Carpați,
Cu primăveri în ochii de doruri luminați !
În visătorii iriși aveți întreg seninul,
Și-n zâmbet vi se-adună din codri tot divinul...

Când mândrele codane din plaiul românesc
Apar cântând pe uliți, livezile-nfloresc.
La anii lor de vise, cu sufletul aprins,
Simt dragostea-o plutire-n fiori de necuprins.

E-o fericire caldă și un măreț mister
În prima sărutare care le-nalță-n cer.
Dar nu se lasă duse de-al clipelor avânt,
Căci vor iubire sfântă, cu-n trainic legământ.

Dacă-un flăcău pe-o jună s-o cucerească vrea,
Doar prin iubiri egale aceasta s-ar putea
Punându-și existența pe-altarul lor de vis,
De nu, fata-l refuză și totul s-a închis!

Sunt fiicele mândriei, comori pline de dor,
Cu fruntea sus, că-s zâne cu chip seducător,
În ele stă onoarea neamului demn, străbun,
Și-n fire au instinctul de-un viitor mai bun.

Iar cine le alege cu suflet luminat
Va fi de-a lungul vieții un binecuvântat,
Căci ele când iubesc, n-o spun cu-n sfert de grai -
Se dăruiesc cu totul - și schimbă viața-n rai.

Apoi, în zori de nuntă, cu soții lor, cuminți,
Cer binecuvântarea iubiților părinți.
Alături, împreunăi, primesc urări, slăviți,
Și astfel toată viața trăi-vor fericiți!
-------------------------------
Cristian Petru BĂLAN
Glen Ellyn City, USA
18 ianuarie 2026