De-a lungul vieții călătorim și avem parte de întâlniri care ne rămân întipărite în suflet. Și mie îmi place să călătoresc, dar călătoriile mele cele mai frumoase se întâmplă a fi cele pe calea undelor, mai ales că Radio Prodiaspora mi-a oferit ocazia să realizez emisiunea ,,Esențe Culturale”, în fiecare duminică de la ora 11.00. Din aceste ,,călătorii” am învățat multe, mai ales că am cunoscut oameni de cultură excepționali.
Despre un astfel de artist vreau să vă scriu și astăzi. Este vorba despre artistul vizual ieșean Felix Aftene, a cărui creație se poate vedea pe simezele marilor galerii din țară și din străinătate. Am să vă redau o parte din frumosul dialog purtat, în perioada în care artistul se afla la Sibiu, pentru a doua oară cu o expoziție personală la Muzeul Bruckenthal, anul acesta, în perioada Festivalului Internațional de Teatru. După cum mi-a spus chiar domnia sa, una din lucrările expuse a fost lucrarea, ce a fost prezentă pe afișul FITS.
Felix Aftene: Lucrarea (de pe afișul FITS) reprezintă cumva imaginea acestui festival cu tema ,,mulțumesc”. Ea se leagă foarte bine, nu întâmplător a fost aleasă această imagine, cu tema expoziției mele, e un dialog despre relația om-natură, despre un cordon ombilical care este din ce în ce mai sugrumat, într-un moment în care noi vizităm grădina botanică sau parcul și avem senzația că ne întâlnim cu natura, că avem o legătură cu ea, dar de fapt legătura organică de altădată nnu mai e la fel, cel puțin pentru mine. Mă întorc la această ilustrare a relației pe care am simțit-o foarte puternic în copilărie, o ilustrare pe care o fac atât în pictură cât și în sculptura prezentă pe simezele acestei galerii. Sunnt lucrări de sculptură la care lucrez de aproape 12 ani, de atunci datează prima lucrare, bine, ele au evoluat. Prima lucrare a fost făcută acum 12 ani, dar acum arată un pic altfel, ele au ajuns să fie turnate în bronz, după ce au fost sculptate în lemn, după ce au fost modelate în lut sau într-un soi de plastilină. Au trecut printr-o turnare în rășină și fibră de sticlă, acum au ajuns să fie turnate, patinate, șlefuite în bronz, deci arată, după cei 12 ani, arată cu totul altfel lucrările. E un proiect foarte important pentru mine, legătura aceasta cu FITS –ul, am pictat, am și adus expus șapte lucrări de pictură, care evidențiază cumva, eu fac o relație frumoasă între pictură și sculptură, dar ținând cont de faptul că mă aflu la un festival de teatru, ele au ca un numitor comun teatrul, personajele mele joacă pe o scenă. Sunt ca niște extrase din natură, peisaje cu tot cu personaje, sunt băgate în niște cutii, niște religvarii, care amintesc practic de cutia italiană, care însemnă însăși scena pe care performează actorii.
Cristina Oprea: Am văzut câteva imagini, ați avut bunăvoința și mi-ați trimis câteva imagini și chiar un filmuleț filmat în cadrul expoziției. Atât de bine ,,dialoghează” lucrările cu spațiul atât de generos al muzeului și toate persoanele, vizitatorii care erau în jurul lor, parcă încercau să înțeleagă, cel puțin asta a fost trăirea mea când am văzut acele fotografii. Cum reacționează publicul la acest eveniment expozițional remarcabil?
Felix Aftene: Am exersat receptarea acestor reacții ale oamenilor, practic dacă te afli la Veneția sau la Paris, oamenii reacționează diferit față de cum reacționează cei din România sau din Germania. Am avut astăzi niște vizitatori din America, exclamau, gesticulau foarte puternic ,,Amazing! Amazing!” le-a plăcut foarte mult, pe de altă parte am avut actori, chiar voluntari de la FITS care sunt din Japonia veniți, ei sunt evident mult mai tăcuți, dar se vede că apreciază și încearcă să înțeleagă lucrările. De altfel nu e foarte greu să înțeleagă pentru că eu cred că folosesc un limbaj destul de clar și fără bruiaje. Cel puțin asta încerc, încerc să ajung la privirea, mă rog sau la mintea, la o receptare cât mai clară a ideii pe care o expun dincolo de receptarea textului de sală, care până la urmă îți dă niște coordonate. Foarte diversă modalitatea de exprimare a aprecierii lucrărilor, a expozițiilor mele și în special a acesteia. E un public foarte divers pentru că la Sibiu sunt foarte muți străini veniți în vizită, din toată Europa, dar nu numai, cum spuneam, chiar am avut prezența unui mare actor din Japonia și sunt foarte mulți voluntari, 30-40, care sunt susținuți de statul japonez pentru a fi voluntari în FITS.
Expoziția artistului Felix Aftene a putut fi vizitată până pe 13 iulie 2025. În continuare dialogul a scos în evidență proiectele viitoare.
Felix Aftene: E un următor proiect, care se leagă cumva de Festivalul de Teatru de la Sibiu, în sensul că am luat câteva autografe și texte de la autori importanți, de exemplu de la Eric-Emmanuel Schmitt, de la domnul Silviu Purcărete, de la unul din cei mai mari actori din Japonia care a jucat ,,Iona” acum la Sibiu, iar ei mi-au scris pe o pânză albă câte un text, iar eu pornind de la acest text, voi face niște compoziții vizuale, pe bucata de pânză care a mai rămas liberă, o să încerc să mă integrez acolo. Lucrul acesta l-am mai făcut cu domnul Matei Vișniec, cu domnul Mircea Cărtărescu. Toate aceste texte le voi aduna și sper ca peste un an sau chiar doi, probabil când voi aduna mai multe texte, mai multe lucrări, astfel încât să realizăm o expoziție și un catalog cutoate aceste lucrări care vor rezulta. De obicei nu dezvălui proiecte, dar uite că acesta e un proiect viu și se leagă de festival. Nu conside r că am dat din bucătărie.
Despre un alt proiect...
Felix Aftene: Recent s-a încheiat un proiect foarte important pentru mine la Baia Mare, la Muzeul de Artă, unde am avut o ,,personală” și mă întorc la atelier să definitivez, să lucrez la acest proiect și să mai văd ce mai pot face la partea de sculptură, urmează și alte proiecte internaționale.
Cristina Oprea: Cred că sunteți singurul artist care aveți un picto-roman?
Felix Aftene: Da. Noi am și inventat acest termen. Făcut împreună cu Lucian Dan Teodorovici, eu am pictat 16 lucrări care au devenit, în cartea noastră apărută la Polirom,16 capitole și literare. Aceste lucrări de pictură l-au inspirat pe scriitorul Lucian Dan Teodorovici, după care am invitat un compozitor de muzică clasică Paul Pintilie, el a scris 16 compoziții muzicale și ele au fost cântate deja pe scena Festivalului Classics Iași. Tot acest proiect l-am avt anul trecut la Muzeul Național de Artă Contemporană, acolo puteai să vezi pictura care avea așa, un focus de lumină, era luminată doar partea de pictură fără ramă, erau aproape ca niște diapozitive, așa arătau pe perete, ele se pot găsi pe pagina mea de Instagram, dacă cineva ar dori să vadă, în același timp în sală puteai să asculți acele compoziții muzicale, iar compozițiile litarare erau prezente prin acest picto-roman, această carte care era expusă acolo în vitrină, în același timp multe din textele din interior, rulau pe perete. Da, e un termen pe care l-am inventat, acesta de picto-roman, eu am ilustrat multe cărți, dar de data asta, lucru acesta s-a întâmplat invers, adică scriitorul a ilustrat pictura, ulterior a venit muzicianul, care a ilustrat atât pictura cât și literartura. E adevărat că el, mie mi s-a părut că a ilustrat mai mult literatura pentru că evident i-au fost mijloacele mai la îndemână să o facă, să ilustreze literatura, față de partea de vizual. Am mai lucrat și cu alți compozitori în felul acesta. Am avut anul acesta, din Norvegia au venit câțiva compozitori în Iași, m-au vizitat la atelier și am lucrat pe un proiect ce se cheamă ,,Iași – oraș al celor șapte coline”, un proiect foarte local, dar mi-am dorit lucrul ăsta. În momentul acesta globalizarea aplatizează, important atemporalitatea și faptul că poți să comunici în diverse medii, dar pentru mine a fost să fie un proiect foarte local, că până la urmă ,,localy is a new globaly”, e o sintagmă care mie îmi sună bine. Așa cum și în acest proiect pe care îl expun acum la Sibiu, la Bruckenthal, vorbesc despre frumos, despre această relație om – natură, într-un moment în care artiștii și curatorii sunt foarte interesați de temele foarte actuale, de bursa de știri, imediat ce se întâmplă peste noapte poate fi ilustrat în artele vizuale și e așa ușor kitchos aproape să mai pictezi, e ca și cum ai picta un asfințit sau un răsărit de soare, dar mă interesează această revenire la a ilustra frumosul și armonios prezentate, să spunem așa, atât în pictură cât și în sculptură.
Cristina Oprea: Mai este frumosul un ,,necesar” în arta vizuală? Cum vedeți ddumneavoastră pictura, arta contemporană, mai ales că, în proiecte încercați să abordați și new media?
Felix Aftene: Da, new media m-a abordat încă de prin anii 90, dar prima expoziție pe care am avut-o la Muzeul Bruckenthal a fost despre o recuperare a experimentelor care se făceau în anii 90, atunci am terminat facultatea, am făcut foto și video, performance, de altfel eu fac și un soi de pictură post performance, am mai multe proiecte. Eu cred că interesul pentru anumite teme revine ciclic, eu fac pictură post performance, adică îmi documentez performance-ul, după care frame-uri din acel film devin picturi pe pânză, în expoziții duc atât filmul, pot să aduc și obiectele din locul în care am filmat, aduc pictura și uneori o scot în obiect, practic o modelez. Până la urmă toate aceste lucrări ale mele de sculptură, care sunt prezente aici în expoziție sunt ca niște comentarii ale picturilor. Picasso spune la un moment dat că ,,dacă vrei să faci un comentariu unei picturi, cel mai bine e să faci o sculptură”, evident că asta arată latura lui de pictor în primul rând, interesul lui foarte mare în primul rând pentru pctură. E ca într-o orchestră, ai accentul pe anumite instrumente. La mine, de data asta, în această expoziție, accentul a fost pe sculptură, pentru că s-a adunat un număr considerabil și am putut să creez o scenografie, așa cum spuneați reușită, în acest spațiu al galeriei de artă contemporană a Muzeului Bruckenthal.
Am dorit să știu și părerea artistului Felix Aftene despre arta plastică și ChapGPT, AI.
Felix Aftene: Discutând cu cei din zona artelor vizuale, avem tot felul de întâlniri pe această temă, și nu numai și cu alți colegi din alte bresle, pentru că până la urmă toți suntem interesați și cointeresați să vedem care va fi viitorul și pe cine va afecta, cât de mult va afecta și va intra până la urmă în zona noastră de interes și expertiză, mi se pare că în zona artelor vizuale vom fi mai puțin afectați și ne va ajuta să mergem mai departe. Până la urmă sunt niște ustensile extrem de utile, nu trebuie să ne ferim de ele, e ca și cum Leonardo da Vinci ar fi avut aparatul de fotografiat și l-ar fi refuzat. Trăim într-o lume în care nu mai scriem o scrisoare, ea se duce cu o caleașcă, ajunge peste o săptămână și răspunsul, la fel, vine după o altă săptămână. Acum totul ține de o comunicare instant și asta e foarte important. Ne-a modificat și ne modifică deja modul de a vedea lumea și dacă ne adaptăm cred că nu avem decât de câștigat, Contează foarte mult cum gestionăm aceste ustensile, dar cred că pe partea a sta de arte vizuale, aceste joburi, ca să spun așa, vor fi mai puțin afectate. Că dacă e vorba doar de pasiune nu e o problemă, dar atunci când îți câștigi bănuții de aici din această industrie a artelor vizuale, până la urmă trebuie să vorbim și despre asta, nu cred că va fi o problemă. Metafore face ChapGPT-ul, dar ar trebui să le facă cumva în funcție de mediile în care lucrăm și să fie foarte actuale. Cu siguranță va învăța să facă și lucrul acesta, dar cred că va conta întotdeauna cine face procesul de lucru și semnătura, dreptul de autor. Lucrul acesta nu cred că va fi înlocuit atât de ușor, sau dacă va fi înlocuit, vor aprecia unii, dar nu toată lumea. Se va găsi loc și pentru cei care lucrează manual, să zic spunem așa, în zona artelor vizuale.
Expoziția s-a închis, dar proiectele artistului Felix Aftene vor continua, iar eu, de câte ori voi afla despre ele vă voi informa pe dumneavoastră, iubitorii de frumos, cei care admirați creația acestor ,,truditor” al frumosului.
Cristina Oprea
Redactor Radio ProDiaspora