Nicholas DIMA (Arizona, USA): CRONICĂ DE CARTE - MIRELA ROZNOVEANU - VLACHICA

ROZNOVEANU Mirela VLACHICA cop1Mirela Roznoveanu
Vlachica -- Mountaintops Above a Stormy Sea of Contending Empires
(Piscuri de munți deasupra oceanului furtunos al conflictelor imperiale)
Editura Xlibris, Bloomington, Indiana, SUA, 2021

Am schimbat numeroase idei cu Mirela Roznoveanu, i-am citit unele din cărți și articole, și am ajuns să o cunosc bine și să o apreciez. Mirela a fost scriitor și journalist neconformist și incomod în țară și după prăbușirea regimului comunist s-a refugiat în Statele Unite. Odată ajunsă în America în ianuarie 1991, ea și-a perfecționat limba engleză, și-a reluat activitatea de scriitor, și în mod laudabil a reușit să devină cercetător și profesor. Acum, ea ne impresionează prin publicarea unui roman de proporții scris în limba engleză și intitulat „Vlachica”. Pe o întindere de aproximativ 750 de pagini normale autoarea descrie evoluția, dificultățile, miturile, legedele și tradițiile aromânilor ori armânilor (cum se numesc pe ei înșiși) sau vlahilor (cum sunt numiți de popoarele în mijlocul cărora trăiesc) din mijlocul peninsulei Balcanice și își brodează epopeea în jurul unei povești de dragoste. Precizez că armânii și românii sunt înrudit si apropiati facand parte din familia popoarelor romanice orientale, precum și istrioții și megleniții.

„Vlachica” este o carte complexă scrisă cu multă migală și cu lux de amănunte; o poveste care se desfășoară pe mai multe paliere, dar gravitează în jurul unei iubiri interzise. Acțiunea are loc în a doua jumătate a secolului XVIII și descrie în esență o relație umană neîmplinită dintr-o lume dominată de tradiții conservatoare, controlată de imperiul otoman și influențată de evenimente internaționale.

Citește mai mult:Nicholas DIMA (Arizona, USA):  CRONICĂ  DE CARTE - MIRELA ROZNOVEANU - VLACHICA 

Maria PANCIUC-BUCĂTARU: DAN TEODORESCU - UN EXPLORATOR AL ADÂNCURILOR DIN CUVINTE

TEODORESCU Dan MIRAJUL CUVINTELOR cop1O carte vine spre tine, aproape întotdeauna, numai cu gânduri bune. Din titlu, fără să-ți propui, apar uneori știri senzaționale. Volumul „Mirajul cuvintelor“, semnat de Dan Teodorescu, președintele L.S.R. – Filiala Iași - Nord Est, neobositul om al condeiului, care pare că nimic nu-i poate sta în cale pentru a aduce spre cunoaștere oameni, fapte, trăiri, ale celor pentru care viața are valoare, este o astfel de carte. Scriitorul, prin ce scrie, pare să ne convingă pe noi cititorii că poezia ne poate alina multă suferință.

„Citiți o carte de poezie și scăpați de pandemie“. Poezia, mereu ne-a salvat din situații limită, aș spune eu. Încerc să pătrund în „titlul cărții“ domnului Teodorescu, „Mirajul cuvintelor“. Am în fața mea un „pachet“ cu ceva foarte prețios, pe care văd substituit titlul „Mirajul vieții“. Cu grijă încep să pătrund în taina darului primit de la autor. Îmi aduc aminte că, de-a lungul anilor, am cochetat cu „frumusețea din cuvinte“, cu puterea lor, cu tăcerea din ele sau pur și simplu cu, acele cuvinte din tăcere etc.

M-am plimbat prin cuvinte, descătușată de angoasele vieții, și-mi dau seama că Dan Teodorescu pare mult mai liber decât mine, pare să ne sugereze „să alergăm în jurul amurgului“, dar ne anunță parcă să fim prudenți, căci prin mișcările noastre greșite putem fi pradă întunericului. Autorul pare că poartă în suflet durerea lumii întregi, nu numai a semenilor săi. Cuvintele au sensuri ascunse pe care le poți traduce doar cu răbdare și respect. Pentru ilustrul om de litere, pentru poetul Dan Teodorescu, ninge peste toată Europa. Domnia sa simte nopțile aspre, cerul senin. Pe muntele sacru și piscul sublim, simte spaima durerii.

Citește mai mult:Maria PANCIUC-BUCĂTARU:  DAN TEODORESCU - UN EXPLORATOR AL ADÂNCURILOR DIN CUVINTE 

Constantin STANCU: JURNAL PE O CATIFEA DE BEZNĂ LINĂ

BOTEZ Adrian JURNALUL UTDL cop1Adrian BOTEZ „JURNALUL UNUI TĂIETOR DE LEMNE” (degete între solstiții), (Poeme) Editura RAFET, 291 pagini Râmnicu Sărat, 2021

Vremurile sunt tot mai complicate, oamenii nu mai au timp de reevaluări, de poziționări în societate și-n viața de zi cu zi. Evenimentele neprevăzute, șocurile suferite - nu dau ocazia recăpătării identității pierdute în istorie, sau șansele sunt tot mai mici.

Adrian Botez, fidel crezului său literar, a ținut să fixeze experiențele personale, într-un Jurnal Poetic, pe timp de pandemie. Privind la bolile oamenilor, la bolile personale, el constată că lumea, în sine, este bolnavă spiritual. Lucrurile sunt cunoscute, în general, dar puțini sunt dispuși să o recunoască și să accepte dimensiunea.
În volumul „”Jurnalul unui tăietor de lemne (degete între solstiții), scriitorul captează stările personale și le aranjează în poeme, ținând jurnalul la cote dense, atente. Volumul a apărut la Editura Rafet, în anul 2021 - și este dedicat soției, Elena. După cum mărturisește în Prefață, Adrian Botez și-a decantat propriile stări și idei : consideră aceste texte ca pe o experiență personală, dar relevantă și pentru oricare (prezumat) cititor.

Pentru scriitor, Jurnalul este o inițiere în tainele zilnice. Lumea este creată și Creatorul se descoperă prin istorie, cu istoria, în istorie. De aici, capacitatea omului de a înțelege fenomenul, de a pătrunde dincolo de aparențe. Fiecare zi este o probă a lucrării divine, scriitorul având capacitatea de a reda miracolul. Chiar dacă unele evenimente sunt banale, sau lipsite de importantă - ele trădează prezența Creatorului, capacitatea de modelare a lumii. Poetul devine și un „văzător/vizionar”, conform vechilor doctrine religioase (Biblia: Vechiul Testament). Dimensiunea spirituală domină poezia, autorul se personifică în TĂIETORUL DE LEMNE, care intră în pădurea de evenimente apocrife și face lumină, retează copacii căzuți, cei putrezi, copacii ieșiți din timpul ce ni s-a dat. Din când în când, este nevoie ca tăietorul să-și ascută TOPORUL, unealta de lucru, adică MINTEA și STAREA, pentru a face față muncilor necesare.

Citește mai mult:Constantin STANCU:  JURNAL PE O CATIFEA DE BEZNĂ LINĂ

Aurelia RÎNJEA: O MAMĂ ȘI DUMNEZEU  (Recenzia romanului „Ursula)

RÎNJEA AureliaRomanul „Ursula, o mamă judecată de copii”, Editura Izvorul Cuvântului, București, 2020, al scriitoarei de origine română din Canada, Mara Popescu-Vasilca, face parte din colecția „Dragostea, arză-o-ar focul”. O surpriză plăcută pentru mine, motiv pentru care vă invit la lectură, astfel ca împreună să pășim în fascinantul universul existențial al femeii, într-o societate ignorantă și agresivă. Încă de la început, prin titlu și prin Cuvântul înainte al autoarei, cartea constituie o provocare, o șansă de a cunoaște universul interior, atât de tainic și de magic al femeii, plin de surprize, dar de cele mai multe ori neînțeles.

Cuvântul din partea Editurii prin domnul Căprar Florin, interviul luat autoarei de către Veronica Gavrilă, ne ajută s-o cunoaștem mai bine, să-i înțelegem modul de a gândi, de a trăi într-o țară agreată de mulți români, unde aceștia și-au urmat destinul. O temă actuală, un prilej prin care autoarea trăiește odată cu personajele sale, cărora le-a dat viață, purtătoare de mesaje adânci, scrierile sale urmărind rezonanța tacită cu cititorul, pe care aceasta o realizează din plin.

Cartea are 14 capitole, prin care treci ca și cum ai deschide ușile unui simplu, dar mare edificiu al vieții, în care Ursula își prezintă povestea ei, plină de lecții înțelepte și confesiuni. Ea consideră că „numai cei care au fost iubiți, știu să iubească. Iubirea nu are limite și nici reguli”… „toți suntem sau avem parteneri ideali, dar nu avem timp să-i înțelegem” (p. 19). „Lipsa de comunicare, de dăruire, de sinceritate și respect duc la vieți imposibile”… „Trebuie văzut omul de lângă noi, să-i dăm spațiu ca să înțeleagă că e iubit” (p. 20).

Încă din capitolul I, atmosfera este magică: „vântul mă înconjoară ca pe o femeie dezbrăcată ce-așteaptă să-i lipească el veșmânt de frunze pe trup” (p. 22). Construcții estetice deosebite: „ploaia care stă la pândă” (p. 22),… „un vânt care o duce precum destinul unde vrea el”. O confesiune cu ploaia, care te ajută să intri repede în pielea personajului: „omul care nu are lacrimi, plânge numai înăuntrul lui” (p. 25). Ursula este o femeie care a făcut sacrificii pentru a exista, pentru copii ei, vânzându-și trupul în prima parte a vieții, pe care trecutul o urmărește, neștiind cum să le spună copiilor ei adevărul.

Citește mai mult:Aurelia RÎNJEA:  O MAMĂ ȘI DUMNEZEU   (Recenzia romanului „Ursula)

Aurelia RÎNJEA: ARCA IUBIRII (Recenzie - DIALOG PESTE OCEAN) 

MCD TS DPO cop1Într-o lume atât de lipsită de dragoste și plină de nepoveste, apariția volumului „Dialog peste ocean”, o punte de poeme pentru suflet, scris de Mihaela C.D. (Canada) și Trandafir Sîmpetru (România), la Editura „Global Universum”, 2021, este o binecuvântare. Cartea reprezintă un dialog poetic, care învinge distanțele și cu siguranță va învinge și timpul. Volumul așa cum mă așteptam, începe incandescent, poetul fiind „nedespărțit de lumină” (p. 18), iar prin poezia izvorâtă din miezul Logosului, al inimii, acesta se află într-o continuă căutare a desăvârșirii ființei sale. Într-o simetrie astrală, răspunsul vine „albastru”(p. 19) prin armonizări poetice, într-o nemurire ciclică, marină, atingând infinitul.

O să vă prezint volumul, nu urmând pașii dialogului, dar respectându-l, pentru a-i înțelege mai bine pe cei doi protagoniști ai noștri. Ea, poeta, Mihaela C.D., ne dezvăluie o iubire magică, de poveste, unde cu un fir fermecat descuie toate lacătele, eliberând iubirea. Sufletul are o arhitectură aparte, cu oaze înluminate de iubirea celor doi. Poeta stă de vorbă cu propria inimă, pe care o îndeamnă să-și asculte instinctul, să-i fie vântului trubadur, chiar dacă oftează tăcut, aceasta aspirând la o dragoste veșnică. „Un trubadur” cu șoapte iscusite, ca un cântec de „ceteră”, ca o adiere de înger (Un trubadur în noapte). „Un carusel de gânduri”, … „torente de emoții” pe care ea le închide într-o carte (p. 35) sau se lasă purtată în cetatea zeilor.

Poeta se vede „floare zâmbitoare” (p. 39) salutând dimineața. Chiar dacă dorul nu are somn, ea merge pe drumul destinului, căutând să compună o rapsodie, pe care să o cânte o viață întreagă. Sufletele umblă desculțe, scriind împreună povestea lor, pe plaja de nisip sau în cartea emoțiilor. În poeme, ploaia dansează, marea are glas, cântă acompaniată de chitară, de amintiri, într-un bal ai iubirii, în care dorul și el caută un liman. Un sărut marin induce pace, în briza care o mângâie, plină de vise nerostite, în clipele care măsoară infinitul. Un periplu pe orbitele unei planete noi, cea a sufletului, care își caută sorii și punctele cardinale, „o stea pe al iubirii ceaslov” (p. 55). Șoapte legănate în dimineți, care scriu povestea plină de fior, unde un mare dor suspină pe meandrele destinului.

Citește mai mult:Aurelia RÎNJEA:  ARCA IUBIRII   (Recenzie - DIALOG PESTE OCEAN) 

Elena BUICĂ (Pickering,Toronto, Canada)-ADÂNCUL SETEI DE IUBIRE ÎN ROMANUL „BIANCA, PRINTRE CASTELE DE NISIP”

POPESCU VASILCA Mara BPCDN cop1Nu este nimic pe lumea asta mai absorbit cu sete decât iubirea. Ne-am născut din iubire și suntem însetați de iubire. Ea este sublima lege a existenței noastre pe acest pământ stăruind a fi o temă inepuizabilă pentru toate artele. Poeziile și romanele relatând povestea veche, veșnic nouă a îndrăgostiților, au fost dintotdeauna apreciate pretutindeni, mai ales în rândul femeilor. Nu de puține ori emoția pe care acest gen de cărți o transmite e de-a dreptul răvășitoare.

Pe un astfel de teren a pășit cu succes romanciera româno-canadiană din frumosul Montreal, Mara Popescu Vasilca. Domnia Sa ne prezintă o incitantă magie a iubirii capabilă să ne răscolească viața. Scriitoare cu vocație, cu un izvor nesecat de noi valențe, s-a dedicat acestei teme cu câțiva ani în urmă. Stăpânită de o adevărată debordare a energiilor literare, ne mărturisește că acestea sunt „romanele pe care le scriu cu mult drag și pasiune” și că a plâns și s-a bucurat împreună cu personajele sale. Această efervescență a creației sale a dat viață unei colecții, „Dragostea, arză-o-ar focul”, care include șase romane inedite publicate – „Vanda, între dorință și rațiune”, „Catia, gustul amar al trădării” „Nora, în căutarea identității”, „Paula, împlinire târzie” și la care se adaugă și „Bianca, printre castele de nisip”. Despre aceste romane în care autoarea plasează feminismul în centrul atenției, subliniază în „Cuvânt către cititor”: „Când am început să public toate aceste romane ale căror titluri sunt cu nume de femei, am vrut să fie un omagiu pentru mame, surori, soții și, de ce nu, și pentru amante. Orice femeie se poate regăsi citind cu interes cum au reușit sau nu să-și trăiască parte din viață”. În același timp, trebuie remarcat că autoarea pune în valoare abilitatea femeii de a lua decizii care contribuie la succesul ei în viață.

Deși iubirea e atemporală și omniprezentă, autoarea o aduce în zilele noastre desfășurându-se, în mare parte, pe tărâmul țării noastre în condițiile specifice acestor timpuri, oferind astfel mai mult interes. Deși marile probleme ale iubirii sunt aceleași dintotdeauna, autoarea îmbogățește această temă, căci Iubirea poate fi privită din infinite unghiuri de vedere, amintindu-ne că întâmplările și trăirile sunt tot atâtea câte ființe omenești sunt pe pământ, ba chiar sunt și multe trimiteri la dragostea și devotamentul necondiționat al unor animale.

Citește mai mult:Elena BUICĂ (Pickering,Toronto, Canada)-ADÂNCUL SETEI  DE IUBIRE ÎN  ROMANUL „BIANCA, PRINTRE...

Constantin MOȘINCAT: SIMFONIA CAZEMATEI - AVANCRONICĂ

MC CAZEMATA cop1Credința - stâlpul ce susține Bolta Cerească - Cazemata adevărului absolut.

Cazemata - superbă simfonie în paradisul sufletesc al neamului românesc

„Limba, legea, vorbe sfinte, la străbuni erau !” (Vasile Lucaciu, De anul nou, Tribuna Poporului, Arad, 1 ianuarie 1897)

Credința, reprezintă adevărată moară a gândurilor – o colecția prețioasă de adevăruri pătrunse în noi, la care ne raportăm permanent! Potrivit acestui postulat, pledoarie pentru rostirea adevărului și aducerea ca martori a legiunilor de Martiri și Eroi, zidesc cazemata adevărului! Credința care se sprijină pe Stâlpul din Bolta Cerească, în strânsă conlucrare cu rațiunea, cu gândirea (militară, în concret) ca rod al fructificării creației, ca înțelegere a experiențelor trăite în evoluția gândirii, valorifică trecutul glorios traco-geto-dac.

Taina spiritului de unde vine?, se întrebau gânditorii militari. Poate din interiorul reprezentărilor abstracte, având: steagul ca simbol sculptat pe Columna de la Roma, - neînclinat de 2000 de ani – care îmbină toate simțurile, între care cel vizual predomină, dar acțiunea motrică se urnește prin virtutea moștenită!, înflăcărată de cuvinte încurajatoare, de strigătul de luptă al bărbatului înarmat, care conferă siguranță armurii sufletești. Ce făcea doxologia zamolxiană? Cultivă credința că dacii sunt nemuritori – de unde rezultanta și o gândire abstractă, un psihic puternic al invincibilității. Așa ceva rezultă din analiza chipurilor dacilor, reprezentați pe Columnă. Sau cum se întreba, ca pe sine, Eminescu: „Ce-i mâna pe ei în luptă?, ce voia acel apus?/ Laurii voia să smulgă…/ A credinței biruință, pentru orice cavaler…//”. Și toată istoria, parcă, se desfășura ca o superbă simfonie într-un paradis sufletesc! Așa stând lucrurile se cuvine a cumpănii asupra modului de a gândi și relata într-un anume stil, mai bogat și complet, imaginile senzoriale percepute și relatate de cronici.

Citește mai mult:Constantin MOȘINCAT:  SIMFONIA CAZEMATEI - AVANCRONICĂ

O carte BD eveniment, desenată cu har artistic: România la EURO

COPERTA 2În vara acestui an, un eveniment editorial a fost consemnat ca o reușită BD (și) în fotbalul românesc, respectiv apariția primului volum Din Istoria Fotbalului Românesc în Benzi Desenate / SUPER EROI, respectiv: Vol. I - România la campionatele europene, Benzi desenate de Mihai I. Grăjdeanu. Textele sunt realizate cu sprijinul lui Marian Olaianos, realizator emisiunea Replay, TVR. Volumul II va avea ca subiect România la Campionatele Mondiale.
Autorul, tânărul Mihai Ionuț Grăjdeanu, artist free lancer și profesor, este un prolific autor de bandă desenată cu subiecte diverse și inedite. A publicat romanul „Ciutanul”, o poveste în două volume , „care ar putea fi transpusă și în film”, spune Mihai.
Cei care nu au apucat să răsfoiască o asemenea lucrare artistică BD / fotbaliștii eroi-maeștri la Campionatele Europne, ar trebui să-și procure acest volum. Argumente pro? Este, cum spuneam mai sus, o carte-eveniment deoarece, în premieră pentru fotbalul românesc, cineva s-a gândit și a conceput o istorie unitară a supereroilor fotbaliști români participanți la patru ediții ale campionatele europene, EURO 1984, 1996, 2000, 2008. De menționat că volumul nu cuprinde detalii și desene privind ultima participare a României la EURO, ediția din 2016.
Antologia (selectivă) din isprăvile naționalei României la EURO este ea însăși un model de tipăritură privind concepția de alcătuire, de punere în temă cu poveștile frumoase ale idolilor fotbaliști, mari fotbaliști. În paginile 4-5, 6-7, 18-19 ale volumului, autorul a găsit de cuviință – și bine a făcut! – să prefațeze următoarea poveste BD, volumul II: România la Campionatele Mondiale (7 participări, 1930 -1998). Restul desenelor din carte cuprind esența acestei apariții BD: momente de referință de la participările tricolorilor la primele patru prezențe la campionatele europene, reușitele idolilor în partidele din preliminariile EURO, cât și la EURO U 21 din 2019. După desfășurarea EURO U 21 / tineret, selecționata de fotbal a României a revenit la Jocurile Olimpice (Tokio 2020) după o pauză de 57 de ani! Dar, la Tokyo 2021 (când s-a disputat Olimpiada 2020), naționala României a părăsit rușinos competiția. Dacă Mihai Grăjdeanu are intenția de a ”desena” și acest eveniment, va avea o „misie” grea: laude pentru calificare, critică pentru părăsirea Japoniei pe ușa din… dos.

Citește mai mult:O carte BD eveniment, desenată cu har artistic: România la EURO     

Vraja anotimpului iubirii

Vraja anotimpului iubirii c. dublă 2021Să vorbești și să scrii despre vrajă și despre iubire, în lumea de astăzi, pare o nesăbuință, pentru unii chiar un semn de sminteală. Atât de mult ne-am îndepărtat de condiția noastră umană și, mai ales, de Grația Divină. Scriitoarea Vavila Popovici o face, totuși, cu regularitate de exercițiu fizic sau de practică spirituală. O face pentru că simte câtă negură s-a adunat deasupra noastră și pentru că este convinsă că numai iubirea o poate destrăma. O face și pentru că are nevoie să comunice, la nivel profund, cu românii ei din țară. Or, comunicarea profundă, autentică se realizează – atunci când nu ai alături un suflet care să-ți semene – prin rugăciune și prin poezie.
Am primit acum câteva zile, un nou volum bilingv, de poezie, semnat de Vavila Popovici. Este cea de a 62-a carte a distinsei doamne, un număr impresionant, cele mai numeroase fiind cărțile de versuri. O dată la două-trei luni, scriitoarea ne trimite, din Carolina de Nord, vești despre dorurile și visările ei. „Vraja anotimpului iubirii” este o lungă și melancolică scrisoare, cu valoare de incantație, primită prin poștă. Nu prin poșta electronică.
De prisos să repet – mai cu seamă că lectorii acestorr rânduri sunt familiarizați cu tematica și cu stilul autoarei – că, și de această dată, vraja lucrează. Poezia doamnei Vavila Popovici vede, cugetă, emoționează. Cu deosebire pe noi, cei din generațiile credincioase unui sistem de valori în cadrul căruia, loialitatea, respectul, puritatea sentimentului sunt fundamentale.

Citește mai mult:Vraja anotimpului iubirii

Web Analytics