ETHNO SYMPHONIKA - Interviu cu Marius G. DRAGOMIR realizat de Adrian-Vladimir Costea pentru Radio ProDiaspora

Marius DragomirPENTRU IUBITORII DE MUZICĂ CLASICĂ, VOCAL-SIMFONICĂ,... NOUL ALBUM SEMNAT MARIUS DRAGOMIR, ETHNO SYMPHONIKA, ÎL PUTEŢI ACHIZIŢIONA ACCESÂND LINK-UL DE MAI JOS, (TRANSPORT GRATUIT ÎN ROMÂNIA (PENTRU STRĂINĂTATE SE PERCEPE TAXA DE CURIER 35-40 EURO): http://www.libris.ro/AfiseazaProdus.jsp?pr_id=879988

CD-ul ce are inclus 13 compoziţii de muzică cultă: o rapsodie în patru părţi, un concert de pian, un cvartet de coarde, un concert pentru vioară şi alte compoziţii originale de gen clasic; este muzică clasică cu teme profunde şi pline de încărcătură... ce se adresează atât cunoscătorilor dar şi celor care descoperă acum acest stil de muzică.,
Ethno-Symphonika, muzică pentru suflet ce vă poartă în lumea basmelor şi a legendelor populare româneşti...
https://www.youtube.com/watch?v=KsnhZzgree0


– Pentru început, vă rog să-mi vorbiţi despre dumneavoastră şi despre pasiunile pe care le aveţi. Dacă ar fi să alegeţi un cântec, un cuvânt sau o carte care să vă caracterizeze, ce aţi alege?

M-am născut la Braşov, pe 19 aprilie 1969, în Zodia Berbecului. Sunt un om corect, sincer şi iubitor de frumos, de natură, de adevăr şi de Dumnezeu. Motto-ul meu este: “Credinţa în reuşită şi în Dumnezeu, ţine loc de GENIU!”... Alţii mă pot caracteriza mai bine, după gradul de înţelegere şi raportare la viziune.
Am început activitatea artistică la 4 ani; anul 1973 avea să îmi aducă primul premiu la Festivalul „Lira de Aur “, cu Balada lui Ciprian Porumbescu interpretată la vioară. Părinţii au fost cei care m-au susţinut de-a lungul timpului iar devotamentul pentru muzică şi ambiţia de a exprima ceea ce sunt m-au determinat să particip la numeroase concursuri şi festivaluri de prestigiu din ţară; de asemenea anul 1989 a fost un an important din viaţa mea prin câştigarea Marelui Premiu de la Festivalul, “Steaua fără nume”, şi a Premiului I la Festivalul Mamaia la secţiunea interpretare cu piesă, “Prin noi trăieşte muzica”, a lui Cornel Fugaru, am cântat, pentru prima oară în cadrul acestui festival, şi cu vocea şi cu un instrument, respectiv TROMPETĂ. Am devenit apoi cunoscut în ţară pentru prestaţiile originale, atât componistice cât şi instrumentale, pe care criticii de artă şi nu numai, aveau să le expună în mass-media. Liceul şi Facultatea de Muzica le-am urmat la Târgu-Mureş iar pentru că m-a fascinat întotdeauna studiul limbajului şi semnelor, a proceselor de comunicare, am studiat şi terminat Facultatea de Semiotică.

În 1996 am luat “Discul de Aur” pentru albumul “Party in Transylvania “, vânzările au atins cote nemaiîntâlnite de 50 de ani, peste 1.800.000 de exemplare vândute numai în România. Am reuşit să îl aduc pe piaţă foarte greu, pentru că producătorilor le era teamă că nu o să vândă. Dar am fost convingător şi, într-un final, cu ajutorul unui producător de la Timişoara, l-am lansat. După o săptămână se vânduseră deja 200.000 de exemplare. Toată ţara vuia cu stilul “Kashay”. Au fost suficiente puţină fantezie şi un dram de curaj spre a oferi melomanilor cam ce-şi doreau: o muzică accesibilă, sinceră, directă, mustind de, feeling, românesc prin intonaţii şi culori sonore.
După succesul, Party in Transylvania, au urmat şi alte albume de succes. Am primit o recunoaştere publică, naţională, dar şi internaţională, datorită vânzărilor-record. Din păcate, nu s-a investit mai mult, pentru că Marius Dragomir se vindea de la sine. Când au vrut să aducă altceva pe piaţă, le-am spus: „Nu încercaţi să omorâţi stilul Kashay, pentru că veţi distruge genul ETNO şi se va denatura atât de tare, până va ajunge să aibă altă faţă decât cea pe care i-am dat-o eu”, ceea ce s-a şi întâmplat. Eu ştiam de ce are nevoie publicul, simţeam acest lucru.

Pentru mine tot ce este frumos tine de o pasiune. Pictez, fac grafică murală, scriu poezii, gândesc şi emit gânduri, filozofez, deci mă îmbrac cu, pătura, esteticii în cât mai multe forme. Iată şi două din lucrările mele grafice realizate de mine, în casa mea: “Fecioara Maria cu pruncul Iisus”, şi, “Viziunea cavalerului templier pe muntele Golgotei”:

1 Marius Dragomir2

Dacă aş alege un cântec? Aş alege G.Mahler “Simfonia nr.5 Adagietto”. O carte, da, “Inteligenţa materiei”, de Dumitru Constantin Dulcan. Un cuvânt..., IUBIRE, !

– Ce înseamnă muzica pentru dumneavoastră?
Muzica e rugăciune vibraţională-multiversală înaltă. E comuniune lingvistică angelică -Dumnezeiască. Este o armă folosită pentru apărare... dar şi de atac pentru unii care pot face din muzică, vibraţie de rezonanţă grosieră. Totul ţine de alegere.
- Care sunt avantajele şi obstacolele pe care le-aţi întâlnit în cariera dumneavoastră de artist?

Avantajele acestei, meserii, este că artistul este iubit de public, azi, iar, mâine, nu se ştie. Din câte am observat eu, azi orice avantaj se poate transforma mâine în dezavantaj şi invers. Dacă eşti un artist cu personalitate şi ai coloană, probabil că, punga, cu avantaje se va termina destul de repede, deoarece sunt destui care vor vrea să profite după tine ca artist şi nu numai, să te transforme după, chipul şi asemănarea lor,.. Dacă nu le faci jocul... cariera ta se poate sfârşi în mizerie. Eu tot le spun chiar dacă unii înţeleg alţii nu, DACĂ PREZENTUL POATE FI AL VOSTRU, VIITORUL ESTE AL MUZICII MELE!

- Care au fost persoanele care au contribuit cel mai mult la dezvoltarea dumneavoastră personal și profesională?

Părinţii care m-au sprijinit, mama în mod special. Apoi profesorii care m-au, mângâiat, cu ştiinţa şi răbdarea lor de mic, de la vârsta de patru ani... până m-am făcut, mare,. şi iată că se împlinesc patruzeci de ani de carieră.

- Care este modelul dumneavoastră în viaţă? Totodată, ce apreciaţi şi ce detestaţi cel mai mult la oamenii din jurul dumneavoastră?

Model în viaţă... poate mai multe modele, un mix de personaje şi personalităţi de la cele religioase până la cetăţeanul erou necunoscut care scrie cu faptele sale măreţe pe filele timpului, şi ne lasă nouă moştenire ziua de mâine... aşa cum ar trebui ea trăită.

Apreciez: sinceritatea, simplitatea, varietatea... umanitatea!
Detest: ipocrizia, falsitatea, laşitatea... societatea!

– Ce apreciaţi şi ce aţi schimba la România?
Apreciez obârşia milenară, gena spiritual ancestrală, bagajul cultural şi simbolistica acestui tărâm. Cândva eram o ţară mănoasă şi bogată însă şi atunci şi acum, prea invidiată, prea, ocupată, şi furată. Cred că oamenii de azi sunt posedaţi de comunism şi incultură, ascultă prea mult de alţii, se îmbracă în haine, second-hand, şi uită de cămeşa populară care le “trădează” rădăcinile. Ieri România era o ţară, azi e o colonie, mâine... cine ştie? Dacă nu vom creşte viitoarele vlăstare ale ţării în condiţii de “trezie” culturală, să ne amintim cine suntem şi ce căutam pe pământul nostru românesc, atunci vom fi aruncaţi în, ciorba, pe care ne-o pregătesc alţii.
- Care sunt planurile dumneavoastră de viitor? Ce veţi face în următoarea perioadă?

Nu de mult, adică în martie anul acesta, am lansat un album deosebit ETHNO-SYMPHONIKA, o întoarcere la dragostea mea... muzică vocal-simfonică. Album bine primit de fanii mei şi nu numai. M-am bucurat de critici favorabile până acum, ceea ce mă bucură tare. Această muzică venită din adâncul sufletului meu, unde am împletit teme populare romaneşti ca într-un spic de grâu, din care după ce am trecut prin toate fazele alchimice, presărate cu ingrediente secrete componistice, orchestrale... iată şi, pâinea, muzica pentru, gustul, urechilor noastre.
Cu ajutorul bunului Dumnezeu şi al oamenilor bine înzestraţi financiar şi cu sete de cultură, anul acesta sau anul viitor, voi face o serie de concerte cu orchestra simfonică în ţară şi străinătate unde bineînţeles se vor cânta lucrările muzicale de pe albumul ETHNO-SYMPHONIKA.

– La final vă rog să transmiteţi un mesaj pentru cei care fac parte din familia Radio Pro Diaspora. Mulţumesc pentru acest interviu 
Le mulţumesc tuturor celor care îmi ascultă muzica, celor care m-au susţinut, mă susţin şi mă vor susţine şi pe viitor. Le doresc tuturor PACE şi LUMINĂ!

Web Analytics