Alexandra MIHALACHE: GEORGE ROCA DESPRE PUTEREA CUVÂNTULUI

ROCA G 10b sqLiteratura, ca orice artă, descoperă viaţa, afirma Ion Agârbiceanu. Cei care iubesc literatura pot descoperi adevărata putere a cuvântului. Pot atinge frumuseţile universale şi pot pătrunde în profunzimea lor, înţelegând că din cuvânt se revarsă lumina şi emoţia. Iubirea pentru cuvânt este iubire pentru frumos şi una dintre cele mai frumoase maniere de a explora lumea.

Scriitor, poet, promotor cultural, editor de carte, grafician, redactor şi redactor-şef la mai multe publicaţii, George Roca se dedică literaturii de câteva decenii. S-a născut la 14 iulie 1946 în oraşul Huedin, Cluj, România. După scurt timp de la absolvirea Facultăţii de Filologie s-a stabilit în Australia, la Sydney. În anul 1993 a devenit membru al Academiei de Ştiinţe, Literatură şi Arte (ASLA), iar mai apoi membru Emeritus al Academiei Româno-Americane. De asemenea, este membru al mai multor organizaţii şi fundaţii culturale, dar şi fondatorul Academiei Româno-Australiene. Şi, nu în ultimul rând, este unul dintre fondatorii portalului de literatură Confluenţe literare, un proiect de mare succes. A publicat 3 volume de poezie şi 2 volume de proză, însă nu se opreşte aici.

În prezent, coordonează şi colaborează cu zeci de publicaţii literare, de care se ocupă cu mult interes şi devotament. De când se ştie, George Roca şi-a dorit să urmeze calea cuvântului şi să-i descopere tainele şi frumuseţea. Însă nu le-a păstrat doar pentru sine, ci a încercat mereu să îi ajute şi pe ceilalţi să înţeleagă puterea cuvântului. O mare parte din timp o dedică promovării celor care pătrund în tainele scrisului. Şi se dăruieşte acestui scop deoarece crede că astfel se ajută şi pe sine şi pe ceilalţi. Despre toate acestea, George Roca a vorbit cu drag şi am descoperit un ardelean cu suflet frumos, simţul umorului şi îndrăgostit etern de cuvânt.

Citește mai departe: Alexandra MIHALACHE:  GEORGE ROCA DESPRE PUTEREA CUVÂNTULUI

George ROCA: INTERVIU CU DOAMNA PROF. UNIV. DR. STELA DRĂGULIN

DRAGULIN Stela PROF. UNIV. DRGeorge ROCA: Vă mulţumesc că aţi acceptat acest interviu. Ne cunoaştem virtual de câţiva ani, find membrii ai Academiei Româno-Americane. Anul trecut, aţi fost desemnată de conducerea Academiei în Comitetul de organizare a celui de al 41-lea Congres ARA care a avut loc la Craiova în perioada 19-22 iulie 2017. V-aş ruga să îmi relataţi câteva impresii despre acest eveniment şi reuşita lui.

Stela DRĂGULIN: În calitatea mea de director pentru România al Academiei Româno-Americane pentru Arta şi Ştiinţă sunt implicată într-o oarecare măsură în organizarea congreselor, dar adevăraţii făuritori ai întâlnirilor noastre ştiinţifice sunt cei care răspund direct de fiecare eveniment.

George ROCA: La Congresul ARA de la Craiova aţi promovat muzica clasică prin câţiva studenţi sau colaboratori de-ai dumneavoastră. Cine este Renata Vari?

Stela DRĂGULIN: La Craiova am prezentat un moment muzical cu pianistul Botond Szöcs şi soprana Operei din Craiova, Renata Vari, acompaniata la pian de Corina Stănescu. Renata a fost studenta Facultăţii de Muzică din cadrul Universităţii Transilvania şi i-am fost profesoară la Analizele schenkeriene. A făcut o carieră frumoasă internaţională, actualmente este doctoranda mea, deci colaborarea noastră se dezvolta şi pe plan ştiinţific.

George ROCA: La concertul de la Craiova tânărul Botond Szöcs, studentul dumneaoastră de la „Universitatea Transilvania” a preformat cu virtuozitate încântând urechea ascultătorului şi producând ropote de aplauze la final. Cine este Botond Szöcs? Detalii vă rog.

Citește mai departe: George ROCA:  INTERVIU  CU DOAMNA  PROF. UNIV. DR. STELA DRĂGULIN

Anca SÎRGHIE: UN DIALOG CU MEDICUL ARTIST GHEORGHE MIRCEA MITROHIN

MITROHIN SIGHIE„Sunt ceea ce am devenit”

Pe Gheorghe Mircea Mitrohin, pe care cei apropiați din Germania, unde trăiește de mulți ani, îl cunosc drept Georg, l-am întâlnit, prin hazard, la standul Editurii Betta, la Bookfest, respectiv Târgul de Carte de la București din 30 mai 2018, unde ne-am prezentat cărțile recente într-o atmosferă de rumoare generală, încărcată de emoțiile atâtor evenimente scriitoricești consecutive și chiar paralele, care mi-au dat impresia unei simfonii a cuvântului, greu de cuprins, deși pline de înțelesuri. Compensator, la Sibiu în 27 iulie 2018, o reuniune a Cenaclului „George Topârceanu” i-a fost dedicată integral într-o atmosferă de liniște salutară și de real interes. Abia aici și astfel, ideile gândirii doctorului și realizările în planul artelor plastice, corelate ca într-un sistem de vase comunicante, mi-au ajuns mai aproape, așa cum ele se află în cele 4 cărți, dintre care cele mai recente sunt publicate în limba română la Editura Betta. Socotesc că diaspora noastră are personalități care în noul anotimp postdecembrist merită să comunice cu țara, de care au fost rupte ani nesfârșiți din motive știute. De aici, nevoia de a purta cu medicul anestezist de la Freiburg, care m-a frapat cu barba sa tolstoiană, pe care și-o mângâie instinctiv, parcă vrând să o ordoneze, un dialog spre a-i face portretul ce merită să fie cunoscut de publicul sibian, de cel din țară, și de comunitățile conaționalilor noștri din lumea întreagă. De ce nu?

Citește mai departe: Anca SÎRGHIE:  UN DIALOG CU MEDICUL ARTIST GHEORGHE MIRCEA MITROHIN

Cristina OPREA: INTERVIU CU CĂTĂLIN GRIGORAȘ - DIRECTORUL TEATRULUI „AURELIU MANEA” DIN TURDA

GRIGORAS Catalin„A fi actor nu e o meserie,
E un mod de a fi,
Un mod de viață!”

În perioada 28 iunie – 8 iulie 2018 la Turda a avut loc Festivalul Internaţional de Teatru, ediţia a doua. În cadrul acestui eveniment cultural am purtat un scurt dialog cu directorul acestui teatru – actorul Cătălin Grigoraş.
-----------------------------------------------------

Cristina OPREA: Domnule director Cătălin Grigoraş, din nou Festival Internaţional de Teatru la Turda! Cum de se întâmplă lucrurile acestea într-un oraş aşa de frumos şi pitoresc?

Cătălin GRIGORAȘ: Exact cum spuneaţi întrun oraş frumos şi pitoresc cu o comunitate destul de închegată care se coalizează atunci când se întâmplă lucruri frumoase, nu se putea să nu se facă un festival. Anul trecut a fost în septembrie, o încercare foarte reuşită. Am hotărât împreună cu echipa să îl mutăm în iulie pentru ca să beneficieze de acest fenomen care se întâmplă la Turda – turiştii care vin să ne viziteze oraşul. Toate acestea puse cap la cap au generat această nebunie frumoasă spun eu, festivalul de teatru, dar în spate stă o echipă minunată. Până la urmă. Tot ce înseamnă administraţie la nivel local s-a coalizat şi e foarte, foarte important pentru că fără sprijin din partea tuturor nu poţi să faci, să susţii un asemenea eveniment. şi până la urmă, de ce nu, se naşte, suntem în perioada de facere a unui brand al oraşului. Trebuie să ajungă să fie asimilat şi să fie pe buzele tututror turdenilor şi de ce nu, pe buzele tuturor, la nivel internaţional.

Cristina OPREA: Aşa cum Salina este cunoscută şi Turda e cunoscută prin intermediul Salinei, probabil acesta este demersul dumneavoastră, să fie cunoscută Turda şi prin intermediul teatrului.

Citește mai departe: Cristina OPREA:  INTERVIU CU CĂTĂLIN GRIGORAȘ -  DIRECTORUL TEATRULUI „AURELIU MANEA”  DIN TURDA

Ioana TOFF: INTERVIU CU MAGDALENA BRĂTESCU LA APARIȚIA NOULUI SĂU ROMAN „CROMATICA FERICIRII”

BRATESCU M CROMATICA FERICIRII cop1„Editura Familia
publică a opta carte a autoarei”

Ioana TOFF: De ce „Cromatica fericirii”?

Magdalena BRĂTESCU: Simplu, pentru că în cartea mea e vorba de infinitele nuanțe pe care le poate avea fericirea în funcție de firea omului, de vârstă, aspirații, condiții de trai, relația cu semenii, starea materială. Pentru unii fericirea e intangibilă, e doar o căutare, o aspirație. Pentru alții, e la fiecare pas și în fiecare ungher, se naște din nimic. Desigur, nu tratez subiectul la modul teoretic ci, ca în orice roman, prin intermediul personajelor mele.

Ioana TOFF: Care sunt?

Magdalena BRĂTESCU: Două văduve septuagenare, prietene din copilărie. Țipora Alfandari e o intelectuală bine situată, fostă profesoară de matematică și care știe să se bucure de viață. Reizl Witz a trăit modest, dar a iubit și a fost iubită. Acum, aproape la capăt de drum, fiecare dintre ele trebuie să-și găsească o cale pentru a se lupta cu singurătatea și a găsi calea fericirii.

Ioana TOFF: Vârsta a treia îți mai poate aduce surprize plăcute?

Magdalena BRĂTESCU: Savanții au constatat că între șaizeci și optzeci de ani randamentul intelectual, acuitatea gândirii, creativitatea chiar pot atinge culmi nebănuite. Ceea ce i se întâmplă doamnei Witz care devine dintr-o simplă croitoreasă o creatoare de modă originală este deci justificat. Cu talent înnăscut, o scânteie de inspirație, multă muncă, încredere în forțele proprii, susținerea și aprecierea celor din jur, orice om e capabil să-și depășească propria condiție. Același lucru se petrece cu majoritatea colegilor mei din Asociația scriitorilor care se realizează prin creațiile lor literare la o vârstă relativ înaintată.

Citește mai departe: Ioana TOFF:  INTERVIU CU MAGDALENA BRĂTESCU LA APARIȚIA NOULUI SĂU ROMAN „CROMATICA FERICIRII”

VAVILA POPOVICI – Interviu cu GEORGE STROIA (În dialog cu inima)

VAVILA 660x885Pentru fiecare dintre noi familia, părinții, originile, locurile natale, prietenii, sunt extrem de importante, căpătând de-a lungul vieții conotații sacre. Pentru ca cititorii să vă cunoască mai bine, ați putea să-mi oferiți câteva detalii autobiografice, cu alte cuvinte... cine sunteți?

Sunt o nordică bucovineancă, născută într-un colț minunat de lume, la Sulița, județul Hotin, România, localitate situată la 30 kilometri distanță de orașul Cernăuți, astăzi parte a Ucrainei. Părinții și bunicii au fost născuți pe aceleași meleaguri, ambele bunicuțe au fost de neam polonez, venite cândva în spațiul românesc, astăzi ucrainian. Prietenii mei au fost românii din aproape toate părțile țării, fiindcă, plecând din locul nașterii mele, am locuit, împreună cu părinții, în Ardeal, Oltenia, Moldova, Muntenia. În cartea „Popasurile vieții”, editată în 2014, am un capitol pe care-l încep cu motoul dintr-o carte a scriitorului francez Antoine de Saint – Exupery (1900-1944), cunoscut cititorilor în special datorită povestirii „Le Petit Prince“ („Micul Prinț“): „De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o țară.”
Sunt o ființă care mi-am găsit cu greu rostul pe această lume. L-am tot căutat, mă îndrăgosteam de fiecare activitate descoperită, o cultivam cât îmi era cu putință. Când am înțeles cât de amplă este oferta vieții, am încercat să-mi mai restrâng aria preocupărilor. Tatăl meu care vedea cât de diversă este paleta activităților, îmi tot spunea să mă opresc asupra uneia. Fiindcă îi semănam, mă înțelegea, și el se risipise în viața lui în multe preocupări, dar și-a ordonat destul de devreme viața. Eu – întârziam, îmi era greu să decid, oscilam între vis și realitatea dură a vieții care se ivise la un moment dat și pe care o conștientizam dureros. Oricum, am pornit în viață cu dorința de a cunoaște cât mai multe, cunoașterea într-o direcție neputându-mi fi mulțumitoare. M-am risipit mult, însă sufletul meu simțea că se va opri cândva, la ceva care să-mi dea suprema satisfacție. Am frecventat cele mai bune școli, cele teoretice, dar asta nu mă împiedica să fac cunoștință cu literatura, muzica, dansul, chiar cu teatrul, cu sportul în aer liber. Tot ce e firesc pe lumea asta mi se părea că omul e dator să încerce. Energie parcă aveam, suficient timp însă – nu! Efuziunile de dragoste le exprimam în versuri, în fragmente de jurnal. Nu am avut pe nimeni care să mă îndrume în adolescență. Sau poate eu nu mă lăsam îndrumată, ajutată. Părinții se ocupau de educația și formarea caracterului meu, bunicii, în scurtul lor trai alături de părinți, mă iubeau, mă răsfățau. Bunica îmi spunea povești, bunicul îmi recita poezii ținându-mă-n brațele sale, iar mie îmi plăcea muzicalitatea cuvintelor. Uneori adormeam, alteori rămâneam într-un somn al viselor. Citind mai apoi singură, poeziile îmi păreau cântece. Le învățam pentru muzicalitatea lor și numai apoi descifram înțelesul cuvintelor.

Citește mai departe: VAVILA POPOVICI – Interviu cu GEORGE STROIA (În dialog cu inima)

Veronica IVANOV (Cipru): INTERVIU CU PROFESORUL ȘTEFAN CĂESCU

STEFAN CAESCUProfesorul Universitar Dr. Ştefan Căescu de la Departamentul de Marketing din cadrul ASE Bucureşti a susţinut la Şcoala Generală Pernera din Nicosia, în data de 28 aprilie, o sesiune de informare privind proiectul DIASPORA START-UP.

*
Veronica IVANOV: În ce a constat prezentarea proiectului Diaspora Start-up?

Ștefan CĂESCU: Prezentarea din această perioadă a vizat familiarizarea potențialilor participanți cu modul de organizare, condițiile de eligibilitate, etapizarea și desfășurarea propriu-zisă a proiectului. Cel mai important aspect discutat s-a referit la condițiile de eligibilitate, ținând cont de faptul că, deși la prima vedere proiectul pare unul dificil de abordat, el este gândit astfel încât să aducă în economie firme sustenabile. O persoană interesată să facă parte din proiectul Diaspora Biz trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
intenționează să înființeze o afacere non-agricolă în mediul urban
își au reședința sau domiciliul în mediul rural sau în cel urban, în regiunile mai puțin dezvoltate ale României, respectiv Nord-Est, Nord-Vest, Vest, Sud-Vest Oltenia, Centru, Sud-Est sau Sud Muntenia
își au reședința sau domiciliul în regiunea în care se implementează proiectul
au vârsta de minimum 18 ani
posedă cetățenia română
fac dovada domiciliului sau rezidenței în străinătate în ultimele 12 luni până la momentul înscrierii în grupul țintă
demonstrează experiență în domeniul în care se dorește deschiderea unei noi afaceri

Citește mai departe: Veronica IVANOV (Cipru):  INTERVIU CU PROFESORUL ȘTEFAN CĂESCU

Maria Kornelia CHINTEIE: INTERVIU CU DOMNUL IOAN SOCOL – TRADUCĂTORUL ÎN LIMBA ENGLEZĂ A CĂRȚII „CĂRAREA ÎMPĂRĂȚIEI” A PĂRINTELUI ARSENIE BOCA

CARTE ARSENIE BOCA COP„Este o singură cale senină: trăirea învăţăturii creşti ne,în toată adâncimea ei şi în toată sinceritatea noastră.
Asta rămâne singura cale sigură, pe care trebuie s-o învăţăm mereu, în fiecare rând de oameni.”(Arsenie Boca)

Am avut privilegiul să-l cunosc pe cel ales pentru a traduce şi a lansa pe plan mondial cartea de căpătâi a celui mai mare duhovnic şi făcător de minuni născut din poporul român: Părintele Arsenie BOCA. Este vorba despre distinsul domn Ioan SOCOL. Născut la 2 mai 1959 în România, este căsătorit cu Dr. Rodica SOCOL, medic şi pictor. Este absolvent al Institului Politehnic Traian Vuia din Timişoara, departamentul electronică şi telecomunicaţii. În prezent, ocupă de 10 ani poziţia de International Director pe Europa, Africa si Orientul Mijlociu la Advantage Associates International din Washington D.C., firmă de lobby condusă de foşti membri republicani şi democraţi din Congresul Statelor Unite ale Americii.

Anterior a ocupat postul de reprezentant al „The Malmgren Group” din Washington D.C. pe relaţiile cu Rusia şi Europa de Est, condusă de Harald Malmgren, U.S. Trade Representative în legislaturile preşedinţilor americani Kennedy, Nixon şi Ford.

Ioan Socol este un promotor al valorilor istoriei poporului român peste graniţele tării, în 2005 organizând în Schloss Primmersdorf din Austria expoziţia Tracia, cu sprijinul Ambasadei României la Viena, o expoziţie cu tablouri care reprezentau figurativ simboluri şi artefacte din istoria poporului român. Pasionat de istorie, teologie şi filosofie, a fost binecuvantat să fie îndrumat pe Cărarea Împăraţiei a Părintelui Arsenie, ca să facă cunoscut acest drum spre o lume astrală, o lume necunoscută pentru mulţi oameni. Traducând această carte, reuşeste să aducă în lumina Antimisului Cosmic valoarea spirituala cea mai de preţ a poporului român. După cum menţiona şi P.S. Daniil în „Epicleze”, axa Sfântului Andrei intersectează axa Părintelui Arsenie, formând necunoscuta X din ecuaţia neamului. O necunoscută venită din altă lume, unde timpul este unitatea de măsură a veşniciei.

Citește mai departe: Maria Kornelia CHINTEIE:  INTERVIU CU DOMNUL IOAN SOCOL – TRADUCĂTORUL ÎN LIMBA ENGLEZĂ A CĂRȚII...

Cristina MIHAI BALAJ: ÎNTÂLNIRE CU MIRACOLUL NATURII – INTERVIU CU MILENA MUNTEANU

MUNTEANU MILENA APR2018Niciodată nu este prea târziu să dai frâu liber imaginaţiei şi prea-plinului sufletesc. Milena Munteanu te atrage atât prin scrisul frumos, cald, plin de introspecţie psihologică şi bună ordonare, cât şi prin ancora Interioară prin care nu se îndepărtează de limba română şi de rădăcinile pe care le poartă cu eleganţă şi gingăşie în lumea canadiană. A publicat două cărţi: „Departe de ţara cu dor” şi „Amintiri din Ţara Soarelui Răsare”, pe lângă numeroase colaborări la diferite reviste din Canada (Observatorul, Candela de Montréal), dar şi la Confluenţe Literare, Prolitera, Starpress, Vatra Veche şi altele.

***
Cristina MIHAI BALAJ: Amintiri din Ţara Soarelui Răsare este, de fapt, o călătorie captivantă prin Japonia, văzută de turişti, de ochiul nord-american şi european, dar şi, puţin, prin înţelepciunea lor. Cum s-a născut această carte?

Milena MUNTEANU: Cartea s-a născut în urma unor călătorii în Japonia, când am fost fascinată şi de înţelepciunea lor, cum aţi observat, dar şi de diferenţa enormă dintre culturile noastre. Soţul meu a fost invitat de mai multe ori să conferenţieze în Japonia, așa că m-am bucurat şi eu de mai multe şanse de a-i descoperi cultura, obiceiurile, arta, şi de a-i înţelege istoria. Cartea „Din Ţara Soarelui Răsare” a fost scrisă în doar câteva saptamâni. De aceea, multă lume spune că a fost scrisă „la cald”, cu entuziasmul descoperirii, dar şi cu dinamismul şi căldura primelor contacte de la faţa locului.

Citește mai departe: Cristina MIHAI BALAJ:  ÎNTÂLNIRE CU MIRACOLUL NATURII – INTERVIU CU MILENA MUNTEANU

Web Analytics